Kulturë

Dorëshkrimi i librit të Hysen Këqikut në gjuhën rumune

E diele, 27.09.2009, 08:08 PM

Coperta - Ballina (Melodia e pritjes)

Pas Anatomisë së dashurisë së Sabile Keçmezi-Bashës, këto ditë del në dritë një libër i ri i një poeti kosovar në gjuhën e një vendi ku njeriu lind poet. Kemi nderin që Zemrës Shqiptare t’ia propozojmë për prezantim dorëshkrimin origjinal të vëllimit Melodia e pritjes, që ka për autor poetin e talentuar nga Kosova lindore, Hysen Këqiku. Fill pas këtij vëllimi, gjatë kësaj vjeshte pason të dalë edhe një libër i ri i një poeti shqiptar nga i njëjti nënqiell poetik: Engjëll Koliqi. Kështusoj, përmes vlerave të saj letrare, Kosova integrohet dalngadalë në botën rumune, siç edhe bota letrare rumune, integrohet në spektrin e gjuhës shqipe. Në luginë të kësaj dërgese, e gjeni pasthënien e librit, edhe në gjuhën shqipe. (B. Y.)

Hysen Këqiku

Melodia a?tept?rii / Melodia e pritjes

Copyreight@Albanezul

Biblioteca albanez?

Redactor: Mihai Antonescu

Recensent: Marilena Lic?

Corector: Paula Covalciuc

Coperta: Mariana Oros

Tehnoredactare: Florian Hu?anu

Cartea apare în colaborare cu Uniunea Cultural?

a Albanezilor din România

* * * * *

Ky libër del në dritë në bashkëveprim me Bashkësinë Kulturore të Shqiptarëve të Rumanisë

ISSN: 1221.6925

Poezie albanez? din Kosova

Hysen Këqiku

MELODIA A?TEPT?RII

MELODI E PRITJES

Traducere în limba român? /

Përktheu në gjuhën rumune:

Baki Ymeri

Prefa?a / Parathënia: Marius Chelaru

Postfa?a/ Pasthënia: Monica Mure?an

Redac?ia revistei Albanezul

Bucure?ti (2009)

Bukuresht

Isa Boletini în fruntea delega?iei kosovare la Vlora în timpul declan??rii independen?ei albaneze ( 1912)

În a?teptarea stelei / Në pritje të yllit

Peste oase împietrite/ În fa?a ochilor/

Continentului “culturalizat”/

Autohtonia o a?ez?m în rafturi/

În a?teptarea stelei/

Vatra trebuie ?inut?/ Aprins?.

Hysen Këqiku, Mers/ Ecje

O variant?/ cale de în?elegere a poeziei lui Hysen Këqiku, poate ?i pentru felul în care gânde?te patria, trecutul ?i prezentul locurilor natale, în bun? m?sur?, ar putea fi prin poezia Mers / Ecje. Poezia kosovarului inspirat, în acest volum selectiv, nu este, desigur, una monocrom?, monotematic? ?i, a? ad?uga, nici angajat?. Dar putem spune, f?r? team? de nedorita politizare a unor cuvinte ca „patriotism” sau „patrie”, c? scrie despre elementele de istorie, tradi?ie, mit (Itaca, Odiseu, Pegas, merele Hesperidelor). Toponimia local? este o tent? deosebit? în crea?iile sale, exemplificte cu un bagaj de cuvinte, a?a cum sunt ele redate în poeme: Premti, Besa, Lotina, Gorubin?a, Ghilan, Kumanova, Leka Fani, biserica lui Kuiarka, Dushkaja sau Dardania Sacra, Velia Glauas, Faranores, Naisusiana.

Spun toate acestea ?i într-un context mai larg, pe care l-am amintit analizând unele aspecte legate de poezia feminin? din Kosova (amintind despre Sabile Basha c? nu este vorba despre o „uniformizare”). Scriam cândva despre un „cromatism”, o tent? de „culoare” realizat? ?i prin raportarea la elementele de tradi?ie sau/ ?i geografie/ istorie, mitologie, obiceiuri, într-un cuvânt de ceea ce define?te un „fel de a fi” al oamenilor locului, uneori ad?ugându-se ?i ap?s?rile generate de confrunt?rile violente iugoslave, cu toate dramele ?i distrugerile de dup? anii ’90, mai ales.

F?r? a relua cele spuse atunci, amintesc c? era vorba ?i despre „bagajul cultural circumscris” acestui mod de a scrie ?i, nu în ultimul rând, despre abordarea lecturii un cititor din alt? ?ar?, alt areal cultural, din punct de vedere al esteticii ?i al sociologiei recept?rii, subliniind c? orizontul de a?teptarea al cititorului este în totalitate constituit din norme etice ?i estetice, de?i uneori apar ?i criterii de apreciere de ordin extraliterar, ?i aici discu?ia p?trunde pe un alt teren. Nu era o subliniere menit? s? dea o mai mare înc?rc?tur?/ complexitate, alta decât o au, versurilor acelor autoare, cum nu este cazul nici acum, la Hysen Këqiku. Discu?ia în spe?? viza re-construc?ia operei în procesul lecturii de c?tre cititor sau/ ?i „descifrarea” unor anume imagini (conturate printr-un vers sau un grup de cuvinte ?.a.) într-un mod care s? permit? cunoa?terea/ în?elegerea „celuilalt”, a bagajului cultural/ istoric/ cotidian la care se raporteaz?.

Dac? ne referim la aceast? selec?ie, ea ne prezint? un Hysen Këqiku pentru care trecutul este semnificativ, un om cu speran?? pentru viitor, dar ?i cu o doz? de optimism „în rezerv?” (Te iubesc azi/ Kosov?/ Oricum ai fi/ Te voi iubi ?i mâine), o urm? de neîncredere în acele îndep?rtate „cabinete de ghea??” ale puterilor care prea adesea nu au ?inut cont de suferin?ele oamenilor din aceast? regiune „în mijlocul/ mâniilor cotidiene” sau ale celor trecute, credin?? în Cel de Sus („Nu a? fi avut nici litere/ F?r? gravura Celui de Sus”). ?i, tot din ce se vede în aceast? selec?ie, Hysen Këqiku nu scrie tocmai poezie de dragoste, dar iubirea este o tem? pe care nu o ocole?te. Astfel, iubirea este, în aceste poeme „coapt? de ar?i?a gliei”, „iubire idilic?” sau „iubire pr?bu?it?”. Sau o întâlnim în imagini de tipul – „iubirea c?l?torului” fa?? cu „fuga întoarcerii” (mai întâlnim ?i expresii ca: „setea iubirii/ c?l?torului setos”) ori „iubire/ egal? cu ura/ cu otrava de n?pârc?” ?.a.

Dar, poate, printre elementele definitorii ale poeziei lui Hysen Këqiku, afar? de cele enun?ate deja, unul important este nostalgia. Nostalgia pe care eu o întrev?d ca pe o nuan?? cu care d? o tent? cuvintelor pe care le al?tur? în vers. Nostalgia dup? locuri/ întâmpl?ri/ oameni, acum amintiri dintr-un timp pogorât în trecut, colorat? a a?teptare (un exemplu – „Versul meu alearg? spre zori/ Urm?rind fumul hornurilor/ Întoarcerea rândunicilor”) ori a copil?rie, poate (de pild? când vorbe?te despre „na?terea cântecelor de leag?n”) sau visare/ vis – fie el despre iubit?, locurile natale sau despre cum credea c? va „lecui r?nile/ cu drumurile a?ternute” ?.a. Uneori, dac? ne-am gândi la poezie ca la un tablou viu, colorat a via??, versul lui tinde uneori a c?p?ta culoarea melancoliei, ca în vechile ?i dragele fotografii sepia cu bunii no?tri.

Sunt parte dintre lucrurile ce se pot citi printre rândurile versurilor lui Hysen Këqiku, semnatar a mai multe volume ?i de poeme, dar nu numai. Este, în viziunea mea, un autor care pare c? nu vizeaz? for?a, percu?ia ori complexitatea versului/ expresiei poetice, cel mai adesea, parc? (fie ?i aparent), nemizând pe emo?ia formal?, ci, poate, uneori, pe aceea a tr?irii. Astfel, imaginile str?bat, parc?, etape de „învelire” cu frânturi de prezent ori trecut/ istorie/ mit, c?utând o (dorit?) esen?? care s? unifice experien?ele/ viziunile/ mesajele poetice întru cuvânt, ca infrastructur? a actului creator. În acest volum nu este o poezie de experiment sau care s? foloseasc? pre?iozit??i de limbaj, ori s? abunde în figuri de stil – acestea din urm? nelipsind îns? (spre exemplificare a modului în care construie?te tropii: „Pa?ii prin timp arcuri ale mi?c?rii”, „c?r?rile frumuse?ilor de sticl?”, „s? devii privire de greier/ în creang? uscat?”) – ci mai curând una în care dore?te s? transmit? o stare, o imagine, un mesaj. ?i, de multe ori, prin aceasta, poate, când versul este aproape de a se scufunda în tern sau într-un fals prozaic, poetul pare c? se reg?se?te. De altfel, folose?te expresia „nu ne ascundem dup? metafore”.

Înainte de a încheia, o considera?ie: este interesant, dar nu de mirare c? autori din regiunile cele mai apropiate de/ sau chiar acolo unde pe vremuri locurile erau populate ?i de aromâni (cum este cazul unor regiuni ale Kosovei de Est, de unde sunt mare parte dintre poe?ii de limb? albanez? kosovari tradu?i în limba noastr?, începând de pild? cu Ibrahim Kadriu ?i continuând cu Miradije Ramiqi, Nexhat Rexha, Sabit Rrustemi, Ramadan Mehmeti, Fatmir F. Salihu, Engjëll Koliqi, Albina Idrizi, Sarë Gjergji ?.a., poe?i albanezi care au dorit s? î?i vad? poezia lor ?i în limba român?. Hysen Këqiku, un autor pentru care locurile natale înseamn? ceva, are acum, în a?teptarea stelei lui, care-i va „binecuvânta dorin?a întoarcerii” acolo, într-un loc al lui, unde va „putea cre?te cu iubire” ?i luna de pe cer, ?i, cine ?tie, îl va ajuta s? scrie poeme prin care se va a?eza, poate, în viitor, în preajma unor nume de rezonan?? ale poeziei albaneze, o „melodie a a?tept?rii” transpus? de Baki Ymeri în limba român?.

Marius Chelaru

BESA* MULT DORIT?

(Besë e gjakuar)

Doar înc? un pic

Pân? când vom înl?tura ghimpele din livad?

Pân? când vom reînvia florile de mac

Pân? când se va însenina fluviul la izvoare

Pân? când vom topi negrii nori din cer

Pân? când vom alunga umbrele care ne urm?resc

Pân? când vom prinde mingea în mân?

Vei în??ua calul lui Aga Ymeri

Pentru besa mult dorit? a întoarcerii

Un ocean plus un continent

C?lare pe un pegas le vei trece

Ne vom cre?te cu iubire idilic?

Luna de pe cupola din cer

Ne va binecuvânta dorin?a întoarcerii

Steaua mea

*Besa – în alb. cuvânt dat, cuvânt de onoare

GARA DE A?TEPTARE

STACIONI I PRITJES

NASTEREA CANTECELOR DE LEAG?N

(Lindja e ninullave)

Voi scrie cândva

În prim?vara zumzetului de mu?te

O scrisoare f?r? cuvinte

Despre m?rul argintiu

Naisusian?*

Hoin?rind gr?bi?i

Când hesperidele dormeau

În leag?nul somnului

Ce r?u pentru urmele topite

Prin ilice si giubele

Surtuce ?i sumane

Batjocori?i de ?iragul ?i ?epco?i

Azvârli?i ?i zdren?ui?i

Pe drumurile vicleniei

Uragane, furtuni

Trunchiuri smulse

R?d?cini arse ?i coapte

S?mân?? lui Faranores

Nu a pierit

Dar a r?s?rit aiurea

Mereu pentru a r?m?ne

Sub umbra lui Premti

În fortarea?a

Dardaniei Sacra

C?l?torie lung?

Prin timp urât

Picioarele

Arat? oboseala

Genunchii

Trimit jiunghiuri

- În c?l?torie sunt

S? m? sui în vârf

Doar din acele coroane

Privesc “ora stelar?”

Dincolo dee soare

?i nici când apusul

Versul meu alearg? spre zori

Urmârind fumul hornurilor

Întoarcerea rândunicilor

Pe cine s? rog s? cânte despre iubirea

Coapt? de ar?i?a gliei

S? te s?rut ??ri?oara mea

Nu a? fi existat nicicând

F?r? dorin?a arz?toare pentru tine

Nu a? fi avut nici limb?

F?r? limba sfintei Eriteea

Nu a? fi avut nici litere

F?r? gravura Celui de Sus

C?l?toria sfin?eniei

P?n? la roman?a mea

Dac? n-ai fi avut numele atât de frumos

L-a?i denumi r ? b d a r e

Închipui?i-v?

Letargia nu este

Masa rotund?

Vârful înalt

Inima înfocat?

În letargie

Mai bine ca oricine

?tie lacrima desp?r?irii

Dorul fecioarei

Purpuriul mijit al fe?elor

Pentru fiul aflat la r?scruce

undeva departe

Egal cu cuvântul mamei

Suspinul în vocabularul ei

Împr??tiat prin necroloage

De unde aceast? batjocorire

Cu buzunarele golite

Darul Stelei

Inimile pline de iubire

Continuarea cântecelor de leag?n

Pentru cei nen?scu?i

În mersul nostru ne bucur?

Na?terea cântecelor de leag?n

Ele s?rut? p?mântul

Albesc florile

Pentru cei nen?scu?i

În sprâncenele soarelui

Botezul cântecelor de leag?n

Hesperidele nu mai au somn

D?ruind m?rul argintiu

1993

*Naisusiana, localitate antic? albanez? în împrejurimile ora?ului Ni?, vizavi de Valea Timocului.

SURÂSUL MA URMAREA

(Buzëqeshja më tërhiqte)

Eu credeam

C? voi lecui r?nile

Cu drumurile a?ternute în fa?a mea,

Credeam c? m? voi sui

C?tre izvoarele vântului

Împreun? cu petalele c?zute

Pe p?mânt

Mi se p?rea c? m? atr?gea

Surâsul t?u

Împreun? cu zborul p?s?rilor.

Tu erai acolo

Unde s? s?rutau norii

Sc?p?rând fulgere

Cu bubuituri

Acolo când frisoanele reci

Picau din cer

Tremurai

Str?lucire de rou? erau

În relieful umplut

Cu riduri de griji

...

Mergeam

Cu pasul

Obositor al versului

Atârnat

În cuier

SUSPINELE UMEDE

(Pëshpëritjet e lagura)

Te-ntinzi pentru odihn?

Prin fereastr?

Te ui?i la stele

Acela?i cer

Nori r?sfira?i

Sunt ici ?i colo

Grija

?i-a f?cut culcu? în suflet

Pentru steaua mea

Un continent plus un ocean departe de mine

Tu visezi aceea?i gr?din?

De unde î?i trimit

?oapte umede

Unde te visez eu

Pe z?pad?

În furtun?

În ploaie

Ce u?or pic?

Te cuib?re?ti undeva

Într-un p?mânt

Îndep?rtat

Str?in

?i umed

Îmi închipui

Cu îngrijorare

MERS

(Ecje)

Trebuie ?inut?

Aprins? vatra

Peste sângele

Vestitorului luminii

Mersul ?i r?m?nerea pe loc

Trebuie dep??ite

În iure? de vijelie

Cu nori negrii

Înf??ur?m umblatul

Peste oase împietrite

În fa?a ochilor

Continentului “culturalizat”

Autohtonia o a?ez?m în rafturi

În a?teptarea stelei

Vatra trebuie ?inut?

Aprins?

VEGHE

(Vegim)

Fluviul care tremur?

Spre r?s?ritului prim?verii

Mi se apropie cu stângacie

În toiul cr?p?turilor

Ghe?ii

Privesc

Mreaj? de p?i?njeni

În timp ce sim?ul auzului

L?tr?turi înregistreaz?

Dincolo de mreaja

În fundul întunericului

Mi se pare c? v?d

Lumin? de stea

Ars?

Pentru întoarcere

DINCOLO DE NOP?I

(Përtej netëve)

Cine mi-a furat

O parte de soare

?i mi-a l?sat întunericul

Pe care în cealalt? parte

A lumii l-a topit

Eu am r?mas

Izvor monoton

Cu cascade

Nesecate

Setea înc? nu-o pot stinge

Caut partea topit?

A soarelui

P?n? la trezirea

Curcubeului din tine

Soare, stea

Dincolo de nop?i

PRIN FRUMUSE?I ÎNGHE?ATE

(Nëpër bukuri të akullta)

Am umblat

Pe c?r?rile dorite

Prin frumuse?ile înghe?ate

Pe trotoarele lumii

O! Stea singuratic?

În cupa cerului

Fluviul poart?

Frunze înverzite

Înso?ite cu iubire

Pr?bu?it?

?i pe malurie stâncoase

Se strive?te eroziunea lacrimilor

În Lotina

MELODIE A A?TEPT?RII

(Melodi e pritjes)

Din chitara

Cu rupte corzi

?i tremolo frânt

A?tept o melodie

A?teapt? dou? degete

În timp ce inunda?ia

N?v?le?te

În albia fluviului

?arpele fluviu

În stomacul m?rii

Descarc? frunze

Galbene

Iar eu

Singur

Voi a?tepta

Pas?rea idilei

Cu melodia a?tept?rii

PLIMBARE DE HOINARI

(Bredhje bredharakësh)

Din patul înnoit

Departe stau stelele

În patul erodat

G?sesc ad?post augurii

Prin petele curbelor

Derbedeii

Ling în urm?...

Dup? cârpele aruncate

Hoinari p?n? la dispari?ie

În pov?rni?ul lor

Petele nu le a ?ters

Nici roua dimine?ii

Nici înv?lm??eala verii

CUCUVEAUA

(Kukuvajka)

Prin aceste c?r?ri

Zoiele ?i-au înv??at drumul

F?cut ghem f?r? fire

De câte ori se umfl? norii

Hoin?resc prin

Mucegaiul

Melcilor

Ei ascund coarnele

P?c?to?ii

Ei scot coarnele

Uciga?i

În toiul zilei

Valvârtej se rostogole?te

Pentru a ascunde firul

În haina creatorilor

Cucuveaua cobe?te

Pe Simonica orbit?

Stelele licuricii nu le sting

Se-mpietresc în orice vers

Se topesc în orice prag

TE IUBESC

(Të dua)

Te iubesc

A?a cum e?ti

Cu vicii ?i capricii

Din r?s?rit p?n? la apus

Din nord p?n? la sud

Iarna s?-?i-o fac prim?vara

Prim?vara s? nu-?i devin? iarna

S? fie acest blestem

Printre cele mai mari

Îndreptat spre Tine

F?r? punct de exlama?ie la sfâr?it

În sfâr?it f?r? puncte de t?cere

Te iubesc cu orice m?sur?

În diminea??

În miaz?

?i sear?

Te iubesc

Cu tusea ta secat?

Cu scuip?turile tale repetate

Cu trezirile cotidiene

Cu trezirile reînviate

Cu furiile ?i bufniturile

Cu fum peste scrum

Cu candele aprinse la morminte

Te-am iubit ieri

Dardanie

Te iubesc azi

Kosov?

Oricum ai fi

Te voi iubi ?i mâine

A?TEPTARE

(Stendim)

Când fluviul curge senin

Printre livezile f?r? m?r?cini

Fe?ele noastre le privim

Ca în oglind?

Cu nasuri lungi

Drepte

Poate

?i ridicate în sus

Cu v?rs?turile

Pe care nu le poate ascunde

Cu v?rs?turile

?terse cu mânec?

Cu dou? linii verticale

În mijloc de frunte

Cu celelalte orizontale

Cu ochi deschi?i ?i zgâi?i

Pe jum?tate închi?i ?i deloc adormi?i

Se înro?e?te sau se îng?lbene?te

Fiecare fa??

În acea oglind?

Când a curs lin

Când a avut inunda?ie

Sub frisoanele fulgerelor

Sub bubuituri de tr?snete

Cursul fluviului

F?r? cenzur?

A?teapt?

Fa??

Alb?

Ro?ie

Galben?

GARA DE A?TEPTARE

(Stacioni i pritjes)

Eu pe oriunde merg port cu mine

Focul care în interior m? arde

În scen? r?mân înso?it cu ar?i??

Dialogul nespus aplaud? zgomotos

Focul continu? in interior s? m? ard?

Pa?ii prin timp arcuri ale mi?c?rii

Cât? trud? pentru a se cârpi cerul ramolit

Iar flac?ra c?l?re?te liber

Când vânturile nu se ?tie pe unde bat

A?teptarea nu m? sperie în nevroz?

C?utând c?rarea ie?it? din hoin?real?

S? nu fiu înghi?it de mumia anotimpurilor

F?r? culorile lor î?i vait? timpul

Liliecii neîmpiedica?i ?erpuiesc

Prin umbre ce deschid cale

?i scriu din nou când vin l?tr?turi

Oare, va fi aceasta ultima gar?

Cu burni?a de toamn?.

ÎN PRIVIRE

(Në vrojtim)

Mergi pe c?r?rile frumuse?ilor de sticl?

?i nu cau?i o piatr?

Din locul de na?tere

Pern? ca s-o pui

Nu vreau s? devii privire de greier

În creang? uscat?

Dup? pâinea cotidian? n?du?e?ti

În memorie s? ?ii

La Velia Glaua

Mireasma florilor tale

O vei g?si

Umbrele de fag

Focul idilei sting

?i din nou merg

Înso?it de ardere

Ca mine în cercetare

Pe drumul pe care te vei întoarce

DESTIN ?I HAR

(Fat dhe dhunti)

Am deschis fereastra ?i am v?zut dincolo

Iat? pe unde v? v?d în câmpiile albe

Arga?i ai secolelor ce vor veni

Voi ce respira?i sta?i gânditori

Voi din colivie viteji - în opere

Nu ne ascundem dup? metafore

Dac? v?-ntreb

S? nu-mi r?spunde?i

Fiindc? voi vorbi?i cu mine

Foarte deschis în câmp

Îmi place acest câmp

Cu lumin? cald?

?i dup? mersul meu în ve?nicie

În opere s? m?-nvia?i

Phoenix

EU AM VRUT PAS?RE

(UNË E DESHA ZOG)

CEART?

(Rragatë)

În Gorubin?a e secet?

În inima mea scrum

Oasele tat?lui meu

Se împietresc în Gorubin?a

O ora dincoace de Kumanova

Eu la Ghilan

Num?r orele departe de mine

Gorubin?ei i-e sete

Inima mea sângereaz?

Câ?i m?r?cini cu ghimpi lungi

Câte ?an?uri s-au deschis

Câte voci zumzuiesc

Între Gorubin?a ?i Ghilan

Mon?trii ie?i?i din pove?ti

Scormonesc în ?an?uri

Deasupra oaselor împietrite

M?r?cini?ul cre?te

Stoluri, stoluri, prin m?r?cini?

Croc?nit de corbi gâlceav?

Unde s?-mi g?sesc opincile

M?r?cini?ul s?-l trec

Unde s?-mi g?sesc ochelarii

S? mai ies din ponegrire

Opincile sunt rupte

Ochelarii n-au dioptrii

Înfometat pentru c?l?torie

R?mân dincoace de ?an?

Cu gândul

La surâsul T?u sub musta??

Pentru soarele care se va na?te

În Gorubin?a e secet?

Scrumul înnegre?te inima

Jur împrejur

Croc?nit de corbi

ÎN C?UTAREA SPERAN?EI APRINSE

(Në kërkim të shpresës së kallur

Am c?utat-o

În durerea

iritabil?

În aripa topit?

Al p?s?rii

uitate

Pe c?r?rile

B?t?torite

Prin balta

murdar?

Prin gâlceava

De vânturi

Pulbere ridicat?

Sub sprînceana

Frânt?

A uit?rii

În limba mutului

Cu privire topit?

În fuga iepurelui

Ce î?i ia rostogolirea

Spre vale

?i în iubirea

C?l?torului

Cu fuga întoarcerii

În apa

Adormit?

A fluviului uscat

În pârjolul buzelor

Setos pentru pic?tura de ap?

?i în lespedea pietrei

Unde prânzesc

Zânele ?intuitoare

În cr?p?turile uitate

În anii ro?i

În melodia

Fluierului uitat

Pe rafturile cet??ilor

Prin timp

Am c?utat-o

În sinele

C?lcat sub picioare

În oftat

În plânsetele pruncilor

Gemeni

În leag?nul îmbuc?t??it

De molii

În coviltirul furat

De leg?n?tori

În cupa suspinelor

Se aude plânsul fecioarei

Pentru cununie

II.

Nu avea privire

Nici form?

Domiciliul ei

Fusese adânc

Ascuns

Atât de adânc

În fundul fântânii

Aprinse

Suferise

Pentru o pic?tur? de ap?

Din izvorul uitat

Avea frisoane

?i nici-un por

F?r? fiori

Dec?zut? cu unghii

R?mas? în piatra cr?pat?

Ea ?i-a pierdut

Comunicarea

Sensului

Suferin?ei i-a c?utat

Speran?ele zdren?uite

Cu unghiile ?oarecelui

În cuibul pisicii

Înfometate

În creanga uscat?

Pentru a întâlni

Singur?tatea cucuvelei

Cu privirea indefinit?

În spa?iul aprins

Cum se poate ob?ine

Pas ?i capcan?

Capcan? ?i pas

C?L?TOR LA PORTI?A C?L?TORIEI

(Shtegëtar i shtegut të shtegëtimeve

M?i râule

niciodat? nu ai devenit

c?l?torie liber?

mereu prin zbateri

cu stropuri

dispersate

învelit

cu adierea

negurii

strecurate

în apus de stele

din privirea

cotidianului

te voi d?rui

râule

cu stropi de lacrim?

Drumul spre calvar

merge cu oftatul

plânsului

înfometa?ilor

?opte?te neîncetat

despre povara

pe care o por?i

cu scrâ?netul din?ilor

din frigul

de iarn? lung?

duci

?i numai duci

plânsul durerilor

iar eu te privesc

dar nu ?tiu

necesitatea durerilor

Tu, m?i râule

nu opri c?l?toria

mai mult nu vei fi râu

mereu î?i voi cânta

apocalipsa

pe mine m? ai înso?itor

cu vaiete ?i lacrimi

?tii

doar tu

în?elegi ?i vorbe?ti

limba mea

cu pârjolul

frigului de var?

în tine

am potolit setea

în valurile

odihnelor concediilor

te-am netezit

te-am alintat

?i împreun? cu tine

în câmpia alb?

stropuri am v?rsat

Plânsetele vor r?mâne

în urma mea

râule

în urma mea

al plânsetelor îndep?rt?rii

tu nu te obose?ti

de aceea te întreb

po?i s? mergi

?i s? nu-?i fie fric?

de chinurile drumului

spre Golgota

tu spargi maluri

Iar eu ?chiop?tând

nu te pot urm?ri

Tu spargi maluri

Iar eu mut

nu te pot saluta

tu deschizi drumuri

Iar eu caut c?rarea

s? te urm?resc

tu, m?i râule

deschizi drumuri

umed pe de-a-ntregul

de lacrima ta

mergi pân? la ?int?

c?tre adânc

eu înso?itorul t?u

î?i aud

gemetele

despre idile

râu

al amintirilor

Înmugurite

al prim?verilor

Seceta

s? nu cad? pe tine

fluviorule

în tine

curcubeul î?i vars? culoarea

dup? ploaie

în tine

potole?te setea iubirii

c?l?torul însetat

pe tine

privighetoarea

te alint? cu ciocul

pan?

pentru pentagram?

în tine

cerbul ?i cerboaica

î?i stropesc

coroana

pân? la sfâr?itul

cântecului

?tiu ?i te vait

te umeze?ti cu lacrima ta

fiindc? nu te po?i întoarce

pentru a te întinde

în pat

cu trupul t?u

l-ai f?cut

atât de potrivit

ca s? nu ?i se aud?

plânsul desp?r?irii

de stejarii

cop?i ?i ar?i

tu râule

mergi

?i în urma ta

la?i cur??enie

mergi

?i prin frumuse?i

înghe?ate

cu inunda?ii

pe trotuare cure?i

urme

Dai înviorare

pe câmp

bolnav de secet?

ai dureri de cap

de acea

în mers

trupul ?i se abure?te

mergi r?ule

mergi s? vezi izvorul

care nu seac?

mergi

?i în mers

devii una

cu ramurile

care te urm?resc

bag?-le adânc

tocmai în inim?

ca s? le ?tearg?

lacrimile îndep?rt?rii

?tiu s? le aud

?oaptele

cu vaiete

din v?itatul de ieri

sub umbra grea

a norului negru

mergi ?i spal?-te

cu claritatea ta

nu uita

grafitti uria?i

ai celor patru esei?ti

hoinari

nici lava vulcanului

nici scrâ?netul

din?ilor de ra?pel

al roz?torilor

care au pilit

zilele noastre

Binef?c?tor

al binef?c?torilor

mergi s? vezi oftatul

baladelor

men?inute

în profunzimea memoriei

umeze?te

cu adierea ta

alerg?rile dup? lumina

pierdut? demult

nu încetini acel pas

fiindc?
mi se opre?te ora în mân?

iar stejarilor topi?i

?i baladelor

li se va stinge

roman?a

iar eu

fericitule

r?mân f?r? oglind?

nu pot vedea

liniile frun?ii

nici c?rarea

nici încotro trebuie ie?it

Te mai întreb

fericitule

ce s? m? fac

r?mas

undeva

singur

total singur

cu nop?ile infinite

ale lui Velia Glauas

în hoin?reala ve?niciei

pentru o relicv?

înl?crimat?

tu în patul t?u

eu al?turi de tine

copil

anemic

De câte ori am intrat

în tine

râu?orule

cineva a v?rsat

lipitori

?i dac? nu ar plesni

de sângele meu

Subt

ar fi de avut lipitori

pentru sângele

sângelui

Nu ?tiu

râu?orule

aort? a ??rii mele

de unde îmi vine

un gând

s?-?i povestesc

ceva

s? c?l?reasc?

cursul t?u

cel ce s-a sp?lat

în tine

în ploaie

petele au r?mas

ne?terse

în istorie

poart?-le cu tine

pân? în str?funduri

Ce s?-?i povestesc

fluvi?orule

cu riduri

în acest punct

vast

al acestei lumi

sf?râmate

cu cârpe

pe alocuri împr??tiate

precum fusta lui Sy(Monica)

de bârfitorii de r?u augur

minte stricat?

de o iubire

egal? cu ura

cu otrav? de n?pârc?

întins?

în valea dintre mun?i

mierlele pentru a le otr?vi

pentru ochiul lui (Sy)Monica

Biata

hoinar?

poart?-n poart?

prin c?r?rile f?r? ie?ire

zidite

oarb?

cu (cr-ort...)

unde ascunde orbul

ciocul ros

al ochiului

cu privire îndep?rtat?

dincolo de mun?ii

înfrigura?i

de v?paia pârjolitoare

a zilelor

dec?zute

pe c?r?rile f?r? ie?ire

Unde a r?mas penelul pictorului

pentru o pictur? m?r?cinoas?

cu abc-ul neînsu?it

dispersat precum stropii

topite în buzele uscate

de secet? verii

în verig?

f?r? nici-o lingur? de m?lai

în ciaunul de fiertur?

în clocot

las?-m? fericitule

s? m? odihnesc

în locul de na?tere

fiindc? mi se pare

c? dorul

coboar? din vârf

din Velia Glauas

vata lui Leka Fani

precum Odiseul

pentru a atinge cu suflet

osul celui dintâi

Îî Itaca sa

lâng? biserica lui Kuiarka

din Dushkaja* cu stânc?

* Stejari?te

CAUTÂND COTIDIANUL

(Në kërkim të përditshmërisë)

?optind cu mine

am devenit c?l?tor

al nop?ilor zgomotoase

c?l?tor

al c?r?rii pierdute

în pierzanie

întreb zânele

lumina de lun?

de ce eu

nu am via?a lung?

precum fluviul

c?rare deschis?

ar fi avut pentru ?int?

condus

cu cântecul topit

al idilei

remarcate

de licuricii stelelor

cu lacrima albastr?

Cu fa?a palid?

de lumina lunii

dup? miez de noapte

cu bucuria a?ternut?

pe patul

r?zbun?tor

al cursului

nu te po?i întoarce

din nou

pentru a r?mâne

în t?cerea împietrit?

mereu

pe c?r?rile f?r? ie?ire

cu cântecul uitat

al mersului stropit

cu pic?turi de lacrimi

sf?r?mate

prin oceane s?rate

cu ghemul în mân?

firul

c?utându-l

în smocul

strâns legat

În toiul remarc?rii

învelit în cotidian

parc? mi s-a impus

visul reânnoit

pentru a c?uta

porti?a c?r?rilor

c?lare

pentru a povesti

povestea

cu drumul oprit

de întâmpl?ri neprev?zute

pentru a i propune

o mie ?i una de “de ce-uri”

f?r? r?spuns

pentru a-l s?tura

cu ner?bdare

p?n? când

va plesni

el sau eu

nu am cântar

pentru a-l m?sura

Merg

p?n?-n col?ul c?r?rii

?i din nou m?-ntorc

pentru a g?si

porti?a

pentru a-l întreba

întâmpl?ri fericite

l?sate la porti?a închis?

în ghemul de fire

cu smoc de c?c?reaz?

în acea cercetare lung?

te am g?sit prietene

al versului atârnat

în geana

înc?rcat?

cu pic?turi de lacrimi

Hose Antonio

Arce Agire

- r?ti tu acel

înso?itor

al porti?ei pierdute

cu pentagrama

p?s?rii

c?rei i-ai d?ruit aripile

dac? i-a?i t?ia aripile

ar deveni a mea

nu ar fugi

dar astfel

nu ar mai fi pas?re

în timp ce eu

a?i dori-o pas?re

Unde te mai duci prietene

scena este deschis?

pânditorii

dup? culise

cu capetele înnegurate

au repezit pasul

pas?rilor

pentru a le scurta aripile

vulturilor

s? le deschid porti?a coliviei

pentru a le am?gi

parc? sunt libere

te ascult prietene

?i clar îmi vine

consolarea

mereu în a?teptare

cu aceast? înc?rc?tur? de foc

care din interior

m? arde

DOMNUL MEU

(Imzot)

De câte ori

M? r?pe?te idila

În aceasta întindere

Oblic?

M? afund

În scorbur?

Stejar vechi

În c?l?torie

Deschis

C?tre focul

În miezul iadului

Descoperit

Prin cabinete luciene

Pentru a g?si

Odihn?

În lini?tea

Înv?lm??elii

Stropit?

Cu pic?turi grele

Ale petelor

F?r? spectru

II.

(Zgomot

Pl?cut

Co(i)mpus

În penta(pro)grame

Euro(a)fonic

S? serveasc?

Pentru serenad?

De cinstire

Nici cuiul

Pe vârf de baston

Str?reg?sit

?i (ne)?tergerea

R?m?ne

Urma

În reliefuri

Zdren?uite

Pentru pergamenturi

Este oare

Concuren??

Pline de durere

Sângele dorit

M?run?i?uri m?run?ite,

(Str?)sub?iate (str?)ascu?ite

III.

Dansul

A r?mas

Dans

În ?efie

F?r? hotar

În stilul

Str?sub?iat

Ascu?it

Cu m?iestrie

Dup? culisele

Str?sub?itorul

Str?sub?itorilor

Str?sub?iat

Iese în aren?

L?sând

Cele str?sub?iate

P?tate

În pergamente

Cu albimea

Bârfit-întocmit

În cabinete

De ghea??

?ese smocuri

R?mânând

În (ne)claritate

Netezit? ?i

Aspr?

IV.

Privit în mijlocul

Mâniilor cotidiene

Pentru o pl?cere

R?mân dorin?ele

În neobservare

Dumnezeule

Celui ce i se iart?

Cu blânde?e

În stilul

Eurosmock

S? i fie amar?

Pentru capul

Celor nen?scu?i

Piatra de hotar

S? se pun? la loc

Duke e pritur yllin

Mbi eshtra të gurëzuar/ Para syve/

Të kontinentit “të kulturuar”/

Autoktoninë stendojmë/ Në pritje të yllit/

Oxhaku duhet mbajtur/ Ndezur

Hysen Këqiku, Ecje

Një variantë si rrugë e mundshme për kuptimin e poezisë së Hysen Këqikut, shprehet në përmasa të mirëfillta edhe përmes poezisë Ecje. Ecja shqiptare shëmbëllen me një vertikalitet në të cilën defilon atdheu, e shkuara dhe tanishmëria e tij. Poezia e Hysen Këqikut në këtë vëllim selektiv nuk është një lirikë monokrome, monotematike, dhe, do të shtoja, as e angazhuar. Por mund të themi, pa droje nga politizimi i padëshiruar i disa fjalëve si “atdhe” apo “patriotizëm”, prezente në periudhën komuniste të vendeve të rajonit tonë, na ftojnë të themi se autori shkruan me ngazëllim për atdheun, për vendlindjen (ku kohëve të fundit, „rriten manaferrat/ mbi eshtrat e gurëzuar”), duke shtuar: „Pa puthjen tënde, atdheu im/ Nuk do të kisha ekzistuar kurrë/ Pa ëndjen e përflakur për ty). Apo: Të kam dashur dje/ Dardani/ Të dua dhe sot/ Kosovë/ Siqoqoftë/ Do të të dua edhe nesër; një lumë është “aorta e atdheut tënd”, etj.

Në të njëjtën kohë, elemente të historisë, traditës, mitit (nga një herë edhe nga “bota e jashtme”: Itaka, Odiseu, Pegasi, mollat e Hesperideve), toponimitë lokale i japin, pa mëdyshje, një nuancë ekspresive krijimeve të tij (ekzemplifikojmë disa nga ky bagazh fjalësh që e prarojnë lirikën e tij: Premti, Besa, Lotina, Gorubinca, Gjilani, Kumanova, Leka Fani, kisha Kujarka, Dushkaja apo Dardania Sacra, Velia Glauas, Faranores, Naisusiana). I themi të gjitha këto në një kontekst më të gjerë, të cilin e kam kujtuar duke analizuar disa aspekte lidhur me poezinë e Sabile Bashës dhe femrave tjera kosovare, duke përmendur faktin se nuk është fjala për një “uniformizim”. Shkruaja atëherë për një “kromatizëm”, një ngjashmëri “ngjyrash” të realizuara edhe përmes raportimit ndaj elementeve të traditës, apo gjeografisë/ historisë/ mitologjisë/ zakoneve, me një fjalë për atë që definon një “mënyrë për të qenë” i njerëzve të vendit, nganjëherë pa i harruar presionet e gjeneruara nga konfrontimet violente ish/jugosllave, me të gjitha dramat dhe shkatërrimet e pasviteve të ’90-ta, sidomos.

Pa i huazuar ato që janë thënë atëherë, përkujtoj faktin se asokohe te ne ishte fjala për një bagazh kulturor “të përkufizuar” të mënyrës për të shkruar dhe, jo në rradhë të fundit, për trajtimin e lekturës së një lexuesi nga një vend tjetër, nga një hapsirë tjetër kulturore, nga pikëshikimi i estetikës dhe sociologjisë së receptimit, duke nënvizuar se horizonti i pritjes së lexuesit është në totalitet dhe ekskluzivisht i përbërë nga norma estetike, edhepse tek/tuk dalin në pah edhe kriteriume vlerësimesh të rendit ekstraletrar, dhe këtu diskutimi depërton mbi një teren tjetër. Nuk ishte një nënvizim i mtuar të japë një ngarkesë më të madhe të komleksitetit, përveç asaj që e kanë vargjet e disa poetëve tjerë, siç nuk është rasti as tani, te Hysen Këqiku. Diskutimi në fjalë vizon rikonstrukcionin e veprës në procesin e lekturimit të saj nga ana e lexuesit apo/ edhe “deshifrimin” e një game shëmbëlltyrash (të konturuara përmes një vargu apo një grup fjalësh etj.), në një mënyrë e cila mundëson njohjen/ kuptimin e “tjetrit”, të bagazhit të përditshëm kulturor/ historik, të cilit i raportohet. Dhe, ma merr mendja, përmes numërimit të shembujve dhe shpjegimeve të shkurta (prezente në variantën rumune), kemi qenë mjaft i qartë, aq sa na lejon kjo përçapje kritike.

Po qe se i referohemi këtij seleksioni reprezentativ, konstatojmë se Hysen Këqiku është një misionar për të cilin e shkuara është një vlerë e rëndësishme, një njeri me shpresa për ardhmërinë, por edhe me një dozë pesimizmi të përkufizuar (Të dua sot Kosovë/ Sido që të jesh/ Do të të dua edhe nesër), ku vërehet një gjurmë e humbjes së besimin ndaj atyre “kabineteve të akullta” të fuqive që ende nuk i kanë marrë parasysh edhe vuajtjet e njerëzve të këtij rajoni, “në mesin/ e duarve të përditshme” apo e të shkuarave, si dhe besimi ndaj të Madhit (Nuk do të kisha shkronja/ Pa gravërimin e t’Madhit). Dhe, çdo gjë që shihet në këtë përzgjedhje lirike, konstatojmë se Hysen Këqiku nuk shkruan poezi për dashurinë, por dashuria është një temë të cilën nuk e anashkalon. Kështu, dashuria është, në këto poema, “e pjekur nga afshi i glinës”, “dashuri idilike” apo “dashuri e shembur”. Atë e hasim në shëmbëlltyra të tipit si “dashuria e shtegtarit” me “fugën e kthimit” (apo me shprehjet si: “etja e dashurisë/ së shtegtarit të etshëm”), apo “dashuri/ e barabartë me urrejtjen/ me helmin e nëpërkës” etj.

Por, ndoshta, ndër elementet përcaktuese të poezisë së Hysen Këqikut, përveç atyre të potencuara tashmë, një nga më të rëndësishmit është nostalgjia. Nostalgji të cilën e vërejmë si një nyancë me të cilën i konturon fjalët që i fut në varg. Nostalgjia pas vendeve/ ngjarjeve/ njerëzve, tashmë kujtime nga një kohë e zhurritur në pakthim, një e shkuar e prekur nga ngjyrat e pritjes (një shembull: “ Vargu im rend kah agimet/ Duke e ndjekur tymin e oxhaqeve/ Kthimi i harabelave”), apo të fëmijërisë, ndoshta (për shembull kur flet për “lindjen e ninullave”), apo të ëndërrimit/ ëndërr qoftë kjo për qenjen e dashur, për vendin ku ka lerë, apo për besimin se do t’i “mjekojë plagët/ me rrugët e shtruara” etj. Nga një herë, po qe se do ta mendonim poezinë si një tabllo të gjallë, e ngjyrosur me jetë, vargu i tij tenton tek/tuk të kaplojë ngjyrën e melankolisë, porsi në fotografitë sepia, të vjetra e të dashura të njerëzve tanë.

Janë pjesë nga gjërat që mund të lexohen ndërmjet rradhëve të vargjeve të Hysen Këqikut, nënshkrues i një varg vëllimesh, jo vetëm poetike. Është, në vizionin tim, një autor që duket se nuk vizon forcën, kamxhikun apo kompleksitetin e vargut/ shprehjes poetike, më së denduri, thuajse (qoftë edhe dukshmërisht), duke mos u bazuar në emocionin formal, por, ndoshta, nga një herë, mbi atë të përjetimit. Kështu, shëmbëlltyrat përshkojnë, thuajse, etapat e “mbështjelljes” me fragmente të tanishmes apo të shkuarës/ histori/ mit, duke e kërkuar me ëndje esencën që unifikon eksperiencat/ vizionet/ mesazhet poetike të fshehura në fjalë, si infrastrukturë e aktit krijues.

Në këtë vëllim nuk gjendet ndonjë poezi eksperimenti apo ndonjë që i shërben precizitetit të diskursit, apo ndonjë ku vërshojnë figurat stilistike, këto të fundit duke mos munguar, ndërkaq (për ekzemplifikimin e mënyrës në të cilën i konstrukton tropet: “Hapat nëpër kohë akrepa të lëvizjes”, “shqigjet e bukurive prej qelqi”, “të bëhesh gjinkallë shikimi/ në degën e thatë”), na lënë përshtypjen se kemi të bëjmë me një poezi në të cilën autori tenton të transmetojë një gjendje, një imazh, një mesazh. Dhe, shpesh herë, përmes kësaj, ndoshta, kur vargut i kanoset rreziku të zhytet në një dallgët e prozës, poeti din ta frenojë. Përndryshe, autori edhe vetë e shfrytëzon shprehjen “nuk fshihemi pas metaforave”.

Para përmbylljes së kësaj analize konsideratash kritike, vlen të theksojmë se është interesant, por jo dhe mahnitës, fakti se autorët nga rajonet më të afërta me Luginën rumune të Timokut, siç janë rajonet e Kosovës Lindore, janë „shpërngulur” në gjuhën rumune disa poetë të rëndësishëm, si, Miradije Ramiqi, Ibrahim Kadriu, Sabile Basha, Nexhat Rexha, Sabit Rrustemi, Ramadan Mehmeti, Fatmir F. Salihu, Engjëll Koliqi, Albina Idrizi, Bardh Frangu, Sarë Gjergji etj. Janë autorë të inspiruar që kanë shprehur dëshirën për ta parë poezinë e tyre edhe në gjuhën e një vendi ku njeriu lind poet. Hysen Këqiku përmes „Melodisë së pritjes” dëshmon se është një kosovar i frymëzuar për të cilin vendlindja don të thotë diç më shumë seç dimë ne për të. Ai ka tani, në pritjen e hyllit të tij, dashamirët që do t’ia bekojnë dëshirën e mbetjes në vendlindjen e tij, ku i është dhënë mundësia për t’u rritur me dashuri, atje ku edhe hëna në qiell të ndihmon të shkruash poema përmes të cilave mund të ulesh në ardhmëri, në prozhmin e disa emrave tringëllimtarë të poezisë shqiptare, një “melodi e pritjes” së transponuar në gjuhën rumune nga Baki Ymeri.

Marius Chelaru

Roman?? pentru menestrel sau O nou? Odisee

Iat? înc? o carte, înc? o voce a Kosovei literare ?i artistice, ?i un alt romantic mesianic – Hysen Këqiku, la prima impresie un menestrel ce ne bate la poart? pe înserate, aducându-ne pove?tile unor locuri ?i personaje legendare. Îl primim în ospe?ie ?i ne d?m u?or seama c? pelerinul acesta nu-i un om obi?nuit, iar în spatele pove?tii sale roman?ate se ascunde o alt? Odisee, adev?rat? ?i tragic?, dar cu totul alte personaje ?i din alte locuri. În ce-l prive?te, el nu face decât s-o reproduc? pentru ascult?tor.

Astfel în?elegem c? gr?dina Hesperidelor unde se zice c? ar cre?te acel pom ce face mere de aur, p?zite cu str??nicie de un dragon cu o sut? de capete, nu este de fapt gr?dina acestor fiin?e fabuloase din legend?, ci se afl? în realitate în ?inutul natal al poetului, care, iat?, recurge la diferite compara?ii ?i alegorii pentru a cânta în „limba sfintei Eriteea” (Erytheia fiind ?i una dintre nimfe), ?i a capta aten?ia ?i bun?voin?a ascult?torului. Chiar c?l?toria sa nu e întâmpl?toare, ci „c?l?toria sfin?eniei”, f?cut? cu un scop anume, m?rturisit în „Surâsul m? urm?rea”: „Eu credeam/c? voi lecui r?nile/cu drumurile a?ternute în fa?a mea/(…)/Mergeam/cu pasul obositor al versului”.

Impresia ni se transform? în convingere pe m?sura lecturii, sincron? cu îns??i pseudo-povestea pelerinului: recunoa?tem toate elementele unor etape nu numai preparatorii ci ?i ini?iatice ale unei c?l?torii într-un continuum spa?io-temporal, al istoriei deopotriv? legendare ?i na?ionale, evocând personaje ?i localit??i antice albaneze sau cele din timpurile moderne, printr-un procedeu de panoramare virtual?: dup? ce a pus ?aua pe calul lui Aga Ymeri, ?i luna îi d? binecuvântare pentru „dorin?a întoarcerii”, pelerinul str?bate locurile natale de care este legat cu firele invizibile ale dragostei.

Într-un fel, pare a fi plecat departe, dar de fapt str?bate diferite locuri marcate de anumite evenimente cu puterea gândului, într-un mod vizionar. Mai mult, are sentimentul revela?iei, al ilumin?rii, izvorât dintr-o con?tiin?? treaz? ?i lucid? c? trebuie s? ias? din fixa?ii ?i tradi?ii, c? nu este suficient s? mearg? ?i s? vorbeasc?, dac? dore?te schimbarea: „Mersul ?i r?mânerea pe loc/Trebuie dep??ite”. De aceea istoria neamului s?u este ?i o lec?ie de via?? din care izvor??te tocmai rezolu?ia: „Din ghitara/Cu sârme rupte/?i tremolo frânt/A?tept o melodie/(…)/melodia a?tept?rii”.

Cititorul în?elege c? autorul nu numai c? reproduce recreând poematic acel extraordinar proces de transformare interioar?, comparabil cu revela?ia avut? în urma unui pelerinaj sfânt ?i folositor, dar acesta con?tientizeaz? ?i sarcina pe care trebuie s? ?i-o asume ?i pentru care trebuie s? lupte, în numele celui mai pur sentiment – dragostea necondi?ionat?, pentru p?mântul ?i neamul s?u. Astfel, poemul „Te iubesc” este de o intensitate ?i o concentrare stilistic? remarcabil?, impresionând prin dramatismul intrinsec orice cititor, ?i cu atât mai mult pe cel român, care îl va compara desigur cu „Cântarea României” de Alecu Russo, încadrat de George C?linescu la mesianicii pozitivi, formul? aplicabil? ?i în cazul de fa??: „Te-am iubit ieri/Dardanie/Te iubesc azi/Kosov?/Oricum ai fi/Te voi iubi ?i mâine”. Acesta este „focul care îl arde” pe poet, oriunde ar merge.

… S-a înnoptat de tot ?i atât poetul pelerin cât ?i cititorul ce l-a primit în g?zduire în casa inimii sale trebuie s? se odihneasc?. Primul e mul?umit c? a spus tot ce a avut de spus ?i a fost ascultat ?i în?eles. Ultimul î?i va reaminti înc? mult? vreme povestea acestuia, cât ?i cuvintele de r?mas-bun dup? aceast? c?l?torie a sfin?eniei în care i-a fost al?turi: „?i dup? mersul meu în ve?nicie/În opere s? m?-nvia?i/Phoenix”…

Monica Mure?an

Romancë për një menestrel të ri apo Një Odisejadë e re

Ja dhe një libër tjetër, edhe një zë i ri Kosovës letrare dhe artistike! Ja dhe një tjetër romantik mesianik, Hysen Këqiku në gjuhën e Emineskut. Në përshtypjen e parë duket si një trubadur që na troket në portën e muzgut, duke na prurë përrallat e disa vendeve dhe personazheve legjendare. E pranojmë në konakun e mikpritjes dhe kuptojmë se ky pelerin nuk është një njeri i rëndomtë, ndërsa në shpinën e përrallave të tij të romancuara fshihet një Odisejadë e re, e vërtetë dhe tragjike, por totalisht me personazhe tjera dhe nga vende të tjera. Në të vërtetë, ai nuk bën tjetër veçse një riprodhim të ri për dëgjuesin.

Kështu kuptojmë se si në kopshtin e Hesperideve rritet ajo pemë që bën molla të arta, të mbrojtura me rigorozitet nga një dragua me njëmijë koka. Faktikisht nuk është kopshti i atyre qenjeve të famshme nga legjenda, por kjo lulishte gjendet në vendlindjen e gjallë të poetit, e cila, ja, shfrytëzon krahasime dhe alegori të ndryshme për të kënduar në gjuhën e „Eritesë së shenjtë” (Erythea duke qenë njëra nga nimfat), duke e joshur kështu kujdesin dhe vullnetin e mirë të dëgjuesit. Madje edhe rrugëtimi i tij nuk është i rastësishëm, por „rrugëtimi i shenjtërisë”, i realizuar me një qëllim të veçantë, i rrëfyer në „Buzëqeshja më tërhiqte”: „Unë mendoja/ se po t’i mëkoja plagët/ kur shtrija rrugët para vetes,/ Ecja/ me hapin lodharak/ të vargut”.

Impresioni na transformohej në bindje në bazë të lekturimit, sinkronik me vetë përrallën e pelerinit: i rinjohim të gjitha elementet e disa etapave, jo vetëm parapregatitëse por edhe nxitëse të udhëtimit në një hapsirë temporale/kontinuitive, të një historie legjendare dhe kombëtare, duke evokuar personazhe dhe lokalitete të lashtësisë shqiptare apo të kohës moderne, përmes një procedeu të panoramimit virtual: pasi që e ka shaluar kalin e Aga Ymerit, dhe hëna ia jep bekimin për „dëshirën e rikthimit”, pelegrini përshkon vendlindjen e tij me të cilën është ndërlidhur me fijet e padukshme të dashurisë.

Në një farë mënyre, autori duket të ketë vajtur larg, duke përshkuar vende të ndryshme të prekura nga evenimente të ndryshme, me fuqinë e mendimit, në një mënyrë vizionare. Dhe aq më shumë, autori ka ndjenën e revelacionit, të ndriçimit, që buron nga një vetëdije e zgjuar dhe lucide se duhet të dalë nga përkufizimet e traditës, se nuk mjafton të shkojë e të flasë, po qe se e dëshiron transformimin: „Ecja dhe ngecja në vend/ Duhen tejkaluar”. Për atë historia e kombit të tij është një leksion jete që gurgullon nga rezolucioni: „Nga kitara/ Me tela të këputur/ Dhe tremolo të frenuar/ Pres një moldi/ (...)/ Melodinë e pritjes”.

Lexuesi kupton se autori jo vetëm që riprodhon duke krijuar poematikisht atë proces të jashtëzakonshëm transformimesh të brendshme, krahasuar me revelacionin e përjetuar pas një pelegrinimi të shenjtë e të dobishëm, por kjo vetëdijëson edhe barrën që duhet marrë dhe për të cilën duhet luftuar në emër të ndjenjës më të çiltër – dashurisë së pakushtëzuar, për dheun dhe kombin e vet. Kështusoj, poemi Të dashuroj është i një intenziteti dhe koncentrimi stilistik të rëndësishëm, duke impresionuar përmes dramatizmit të brendshëm çdo lexues, dhe aq më shumë lexuesin rumun, që do ta krahasojë sigurisht me Këngëtimin e Rumanisë të Aleku Rusut, i inkuadruar nga Gjeorgje Këlinesku në spektrin e mesianikëve pozitivë, formulë e aplikuar edhe në rastin konkret: „Të kam dashur Dardani/ Të dua sot/ Kosovë/ Do të të dua edhe nesër”. Ky është zjarri që e djeg poetin, kudo që të shkojë...

... Ka kapluar nata deri në piskun e saj, dhe, sa poeti pelegrin, po aq edhe lexuesi që i ka ofruar mikpritje në shtëpinë e zemrës së tij, duhet të prehen. I pari është i kënaqur pse e ka thënë gjithë atë që ka patur për ta thënë, dhe ka qenë i dëgjuar dhe kuptuar, ndërsa i fundit do ta rikujtojë edhe gjatë kohë përrallën e tij, si dhe fjalët e lamtumirimit pas këtij rrugëtimi të gjatë të shenjtërisë që i ka ndenjur pranë: „Dhe pas ecjes sime në shenjtëri/ Në vepra të më ngjallni/ Feniks”.

Monika Mureshan

BIBLIOGRAFIE

Hysen Këqiku s-a n?scut la 7 iunie 1944, în satul Velegllava, comuna Dardana (Republica Kosova). ?coala elementar? la Velegllava ?i Lloian, liceul la Presheva, iar studiile de limb? ?i literatur? albanez? la Scopie ?i Pri?tina. Scrie înc? de pe b?ncile ?colii elementare. Debut în pres?: 1963. Debut editorial: 1994. Este prezent în câteva opere de grup de autori, în reviste jubilare ?i lexicoane. Este director al Editurii Kurora (Coroana) din Ghilan ?i membru a Uniunii Scriitorilor din Kosova. Tr?ie?te ?i creaz? la Ghilan. Opere publicate: Cel care te ia peste picior (poeme, 1994), Tu ie?i din joc (poezii pentru copii, 1995), Frontiere care se ating (dram?, 1997), Lumin? peste Lotina (poeme, 1999), Cascad? nesecat? (poem pentru copii, 2000), St?tornicie cu fidelitate (poem pentru copii, 2000), Velia Glaua vis reînnoit I (monografie, 2001), Velia Glaua vis reînnoit I, genealogie, 1720-1996 (2001), Amintire de dor pentru ?coala mea (poezii pentru copii, 2004), Suspine pentru p?mânt (volumul I, panoram? literar?, 2004), Melodia a?tept?rii (poezii, 2005), Amintiri de dor pentru ?coala mea (poezii pentru copii, volumul II, 2007), Nazif Perlepni?a, erou printre eroi (monografie, în colaborare, 2008), Demir Behluli (monografie, colaborare, 2008), O patrie cu iubire (poezii, 2008), Veghe înflac?rat? (poezii, 2008), Demir Behluli (monografie, 2009), Puncte de observa?ii (al?ii despre Demir Behluli, 2009), Sete nestins? (poeme, 2009).

BIBLIOGRAFI

Hysen Këqiku u lind më 7 qershor 1944, në Velegllavë të Dardanës. Shkollën fillore e kreu në vendlindje dhe në Llojan të Kumanovës, gjimnazin në Preshevë, kurse gjuhën dhe letërsinë shqipe e studjoi në Shkup dhe në Prishtinë. Me shkrime ka filluar të merret që kur ishte nxënës i shkollës fillore. Debutimi në shtyp: 1963. Është i prezentuar në disa vepra të autorëve kolektivë, në revista jubilare e leksikone. Ka redaktuar dhe reçensionuar dhjetra vepra letrare për fëmijë e të rritur. Është editor i Shtëpisë Botuese “Kurora” në Gjilan dhe anëtar i Lidhjes së Shkrimtarëve të Kosovës. Jeton dhe vepron në Gjilan. Veprat: “Nëpërkëmbësi”, poezi për të rritur, 1994, “Ti dil nga loja, poezi për fëmijë, 1995, “Kufij që preken”, dramë për të rritur, 1997, “Dritë mbi Lotinë”, Poezi për të rritur, 1999, “Ujëvarë e patharë”, poemë për fëmijë, 2000, “Qëndresë me besa-besë”, poemë për fëmijë, 2000, “Velia Glaua ëndërr e ripërtërirë” I, - monografi, 2001, “Velia Glaua ëndërr e ripërtërirë I, – gjenealogji 1720-1996”, 2001 “Kujtim malli për shkollën time” I, - poezi për fëmijë, Gjilan, 2004, “Psherëtimë për tokën” I, - panoramë letrare, 2004, “Melodi e pritjes”, poezi për të rritur, 2005, “Kujtim malli për shkollën time”, poezi për fëmijë, II, 2007, “Nazif Përlepnica, hero në mes të heronjve”, monografi, me bashkautor Muharrem Bajramin, 2008, “Demir Behluli”, monografi, me bashkëautor Jonuz Fetahajn, 2008, “Një atdhe me dashuri”, poezi, 2008. “Vegim i përflakur”, poezi, 2008, Demir Behluli” – monografi, 2009, “Pikëvështrime” (të tjerët për Demir Behlulin), dhe “Etje e pashuar”, 2009.

CON?INUT / PËRMBAJTJA

În a?teptarea stelei

(Duke e pritur yllin) / 5

1. BESA* MULT DORIT?

(Besë e gjakuar) / 9

GARA DE A?TEPTARE

STACIONI I PRITJES

2. NASTEREA CANTECELOR DE LEAG?N

(Lindja e ninullave) / 13

3. SURÂSUL MA URMAREA

(Buzëqeshja më tërhiqte) / 18

4. SUSPINELE UMEDE