Kulturë

Revista Shqiptari Nr.1 2009

E diele, 13.09.2009, 11:31 AM

Inaugurarea prieteniei româno-albaneze
Urme albaneze pe p?mânt românesc – Gjurma shqiptare në tokën rumune

În prezen?a unui mare num?r de iubitori ai Kosovei, la 18 iunie a.c., în ambientul Muzeului Literaturii Române, s-a desf??urat o mas? festiv? a prieteniei româno-albaneze pentru a marca leg?tura dintre România, Kosova ?i Albania. La acest eveniment a fost prezent? ?i o echip? a Televiziunii din Kosova, condus? de Kurtesh Devaja. Printre invita?ii care au sporit prestigiul acestui moment istoric au fost prezen?i scriitori români, func?ionari guvernamentali, diploma?i ?i mul?i iubitori ai culturii albaneze, dintre care se disting: liderul spiritual al comunit??ii albaneze ?i primul director al noi serii a revistei Albanezul (Dr. Gelcu Maksutovici); ambasadorul Albaniei în România (Dashnor Dervishi); fostul consilier al Biroului român din Pri?tina (Gheorghe Bucura); ex-ambasadorul României la Tirana (Gheorghe Micu); distinsul eseist dr. Luan Topciu (secretar al ambasadei albaneze din Bucure?ti); numero?i poe?i români, care scriu despre valorile literare din Kosovo; filoalbanezul Tiberius Puiu; mass-media radiofonic? precum ?i mul?i prieteni din România ai albanezilor. Cu aceast? ocazie participan?ii au transmis mesajele lor, au fost distribuite antologii ?i opere ale unor scriitori albanezi. Atât din Bucure?ti cât ?i din provincie, la aceast? manifestare cultural? au fost prezentate revistele “Climate literare” ?i “Impact”, cu valori literare ale autorilor albanezi tradu?i în limba român?.
La aceast? mas? comun? s-au dat însemn?ri interesante, s-a spus c? urmele albaneze în ?inuturile române?ti sunt numeroase, la fel cum sunt numeroase ?i urmele române în toponimia ?i onomastica albanez?. Albanezii au p?truns în istoria românilor prin corectitudine, sinceritate, fidelitate ?i vitejie. Înaintea celui de al doilea r?zboi mondial, num?rul lor se învârtea în jur de patruzeci de mii dar mai târziu, ca urmare a r?zboiului ?i instaur?rii dictaturii comuniste, num?rul albanezilor din aceast? ?ar? a început s? fie redus prin asimilare sau întoarcere în Kosovo, Macedonia, Albania, Turcia, SUA etc. Numai un apel adresat pre?edintelui Wilson în 1919, poart? semn?tura a 4 mii de albanezi stabili?i în România, care protestau împotriva preten?iilor grece?ti fa?? de Korcea ?i Gjirokastra.
În timpul film?rilor ?i a contactelor cu albanezii din Bucure?ti, Constan?a ?i comuna Pipera, s-au distribuit stegule?e ?i simboluri ale suveranit??ii kosovare, au fost identificate câteva sate albaneze românizate, s-a amintit de solidaritatea albanezilor din România cu Kosovo (31 martie 1999), s-a vorbit despre refugia?ii albanezilor kosovari la S?rata Monteoru din Buz?u, s-a exprimat dorul fa?? de locurile natale ale înainta?ilor no?tri. “De?i tr?iesc în Bucure?ti, Kosovo este casa mea”, a subliniat domnul Islam, comerciant albanez din regiunea Opoia a Prizrenului, care locuie?te de peste 20 de ani în Bucure?ti. Acelea?i sentimente ale dorului au exprimat ?i: Adriana Tabacu, nepoata lui Dumitru Emanoil care s-a dus cu delega?ia lui Ismail Qemali la Vlora; Bari Vehapi din Constan?a; Don Antoni din Slatina Vitiei; albanezi ?i aromâni din comuna Pipera; Sofica Milcani, care cocea pl?cint? pentru poetul Asdreni; T?nase Cristescu; Cristia Maksutovici; Përparim Demi etc.
Dintre imaginile filmate, merit? remarcate: monumentul voievodului Mihai Viteazul, care a primit 15 mii de albanezi s? treac? Dun?rea pentru a se stabili în câmpia Olteniei (1595); statuia lui Mihai Eminescu, care a spus “eu cred c? limba albanez? ar fi cea mai flexibil? limb? din lume”; hotelul Continental, unde s-a hotarât ca Albania s? devin? liber? ?i independent? (1912); bulevardul Elisabeta, unde a func?ionat tipografia Cucu, care a scos la lumin? faimosul s?pt?mânal “Albanezul” al lui Nicolae Nacio (1888-1903); cl?direa în care a func?ionat prima tipografie albanez? în 1886, unde au fost editate operele lui Naim Frasheri, alte c?r?i, bro?uri ?i abecedare albaneze; gr?dina Ci?migiu; bustul lui Victor Eftimiu ?i apartamentul acestuia; cimitirul Belu, unde sunt înmormânta?i câ?iva rena?centi?ti albanezi; Biserica Albanez? din Bucure?ti (Dintr-o Zi), unde s-a ?inut prima slujb? în limba albanez?, cu Fan Noli în frunte (1911), iar pe data de 31 martie 1999, în fa?a acestei biserici, s-a adunat o mul?ime compus? din români, aromâni ?i albanezi, fii ?i fiice ai rena?centi?tilor no?tri, studen?i din Kosovo ?i Albania, pentru a m?r??lui prin bulevardele Bucure?tilor în semn de solidaritate cu NATO, Kosovo ?i Statele Unite ale Americii. Ce a f?cut echipa Televiziunii kosovare zilele acestea în Bucure?ti a fost un pas bun ?i plin de succes, dup? care vor urma ?i alte demersuri, pentru a demonstra leg?tura celor dou? ??ri ?i popoare, care totdeauna s-au iubit între ele în decursul istoriei. (Baki Ymeri, Njoftim mbi gjurmët shqiptare në trojet rumune, Zëri, Prishtinë, 01/06/2009).

Kadare despre Kosovo

Problema Kosovei nu a fost niciodat? una administrativ?, politic?, religioas? ?i cu atât mai pu?in, o chestiune sentimental?, cum este prezentat? uneori. Problema cea mai important? a fost cea a libert??ii; libertatea reprezentând problema num?rul unu a fiec?rui popor, iar problema Kosovei numai a?a poate fi tratat?, adic? doar ca o problem? a libert??ii; ?i a?a a ?i fost tratat?. Când Europa Atlantic?, la insisten?ele albanezilor din Kosovo s-a hot?rât s? îi ajute, i-a respectat valorile ?i în primul rând, conceptul de libertate. Ce s-a întâmplat apoi a fost un fel de retragere. Asta am v?zut-o cu ochii no?tri, când sub marea presiune a propagandei sârbe, apoi a celei ruse, s-a încercat s? se creeze o simetrie a crimelor, adic? o derut?, o confuzie între c?l?i ?i victime, pentru a prezenta Serbia ca o victim?, pentru a trezi compasiune pentru ea, pentru a uita ce s-a întâmplat. Eu sunt un european convins ?i întotdeauna am subliniat ?i subliniez c? recuno?tin?a albanezilor pentru Europa Atlantic?, pentru Europa, pentru Statele Unite trebuie s? fie ve?nic?, neschimbat?; dar asta nu înseamn? ca noi s? nu ne exprim?m opiniile, când exist? probleme , când nu suntem de acord cu anumite atitudini.
Dac? se va avea în vedere, spre exemplu, ce s-a întâmpalt cu adev?rat în Kosovo, dac? vom face cunoscut lumii întregi crimele comise acolo, masacrele, expulzarea albanezilor, uciderea pruncilor ?i mai ales odioasa crim? despe care s-a vorbit prea pu?in sau nu se vorbe?te înc? , violarea în mas? a femeilor ?i a tinerelor din Kosovo, viziunea asupra celor ce s-au întâmplat ar fi mult mai clar? ?i solu?ionarea, dup? p?rerea mea, mai rapid?. Asta nu o spun în nicun caz pentru revan??, nimeni dintre noi nu o spune pentru revan??, dimpotriv?, o spun fiindc? problema se rezolv? cu adev?rat la r?d?cina ei, în profunzimea ei, ca s? nu mai existe dileme, c?ci dilemele sunt foarte nepl?cute, când exist? asemenea probleme majore; eu sunt de partea celor ce privesc spre viitor, a pacifi?tilor, a în?elegerii cu popoarele vecine, incluzând, fire?te, ?i poporul sârb, dar asta nu se poate întâmpa dac? le d?m uit?rii. Poporul albanez nu poate fi tratat în acest mod, deoarece a?a poate fi tratat doar un popor de mâna a doua. Pentru a r?spunde la întrebarea dumneavoastr?, la marea provocare pe care o s? o aib? Kosovo . Kosovo este, va fi ?i a c?p?tat deja pân? acum conturul unei zone albaneze, europene, cu toate standardele umaniste ale continentului european. Este ?i va fi patria tuturor oamenilor care locuiesc ?i tr?iesc acolo, respectând cele mai înalte standarde ale acelor norme la care a ajuns umanitatea ?i civiliza?ia. (Traducere de ?erban Tabacu, Selec?ie de Baki Ymeri)

KADAREJA PËR KOSOVËN

Problemi i Kosovës nuk ka qenë asnjëherë problem administrativ, politik, fetar, e aq më pak, çështje sentimentale, siç është paraqitur disa here. Ai ka qenë problem i madh i lirisë; liria është problemi numër një i çdo populli dhe problemi i Kosovës, mund të trajtohet edhe vetëm si i tillë, pra si problem vetëm i lirisë; dhe ai u trajtua si i tillë. Kur Evropa Atlantike, e nxitur nga shqiptarët e Kosovës vendosi t'i ndihmonte ata, ajo nderoi vlerat e saj dhe nderoi në radhë të parë, konceptin e lirisë. Zgjatja që ndodhi, ishte një fare tërheqjeje. Ne e kemi përjetuar në sytë tonë këtë, nën një presion të madh të propagandës serbe dhe pastaj asaj ruse, u bë një përpjekje për simetrizim të krimit, dmth, për një ngatërrese, një mjegullim midis xhelatëve dhe viktimave, për të paraqitur Serbinë si viktimë, për të zgjuar keqardhje për të, për të harruar çka ndodhur. Unë jam një europianist i vendosur, dhe gjithmonë kam theksuar dhe theksoj që mirënjohja shqiptare për Evropën Atlantike, për Evropën, për Shtetet e Bashkuar, duhet të jetë në jetë të jetëve, do të jetë e pandryshueshme; por kjo s'do të thotë aspak, që ne, të mos themi mendimin tone, kur ka gjëra, kur ne nuk jemi dakord me qëndrimet që mbahen.
Në qoftë se do të kihen parasysh për shembull, e vërteta, çka ndodhur në Kosovë, në qoftë se do t'i bëheshin të njohura botës krimet që kanë ndodhur atje, masakrat, shpërnguljet e shqiptarëve, vrasjet e foshnjeve dhe sidomos një krim i madh, për të cilin është folur shumë pak, ose nuk flitet ende, përdhunimi në masë i grave dhe i vajzave të reja në Kosovë, vizioni për atë që ka ndodhur do të ishte shumë më i qartë dhe zgjidhja do të kishte qenë, për mendimin tim, më e shpejtë. Këto nuk i them aspak për revansh, askush nga ne nuk i thotë për revansh, përkundrazi, i them, meqë problemi zgjidhet vërtet në rrënjët e tij, në thellësinë e tij, që të mos ketë dilema më, se dilemat janë shumë të këqija, kur ka probleme të tilla madhore; unë jam për atë, që sytë t'i mbajmë nga e ardhmja, në kërkim të paqes, të mirëkuptimit me popujt fqinj, duke përfshirë, natyrisht edhe popullin serb; por kjo nuk mund të ndodhi me anë të harresës. Populli shqiptar nuk mund të trajtohet në këtë mënyrë, sepse kështu mund të trajtohet vetëm një popull i dorës së dytë. Për të ardhur tek pyetja juaj, tek sfidat më të mëdha që do të ketë Kosova. Kosova, është, do të jetë dhe ka marrë dhe po merr qysh tani, konturet e një zone shqiptare, evropiane, me të gjitha standardet humaniste të kontinentit evropian. Ai është dhe do të jetë atdhe i të gjithë njerëzve që banojnë dhe jetojnë në të, duke zbatuar të gjitha standardet më të larta në këto norma që ka arritur njerëzimi dhe qytetërimi.

Sa e hapa numrin e ri të revistës "Shqiptari / Albanezul". Sikur të ngjalleshin Nikollë Naçua, Visar Dodani, Gjergj Bubani e gazetarë të tjerë të shquar te kolonisë shqiptare të Rumanisë dhe të shikonin punën e madhe ë kryen sot Baki Ymeri (kryeredkator), do të ngazëlloheshin ngase i ka zëvendësuar me dinjitet. (Dr. Thanas Gjika).

Drejtuesit e revistës Shqiptari / Albanezul (1888-2008):

Nikolla Naço
Xhelku Maksuti
Luan Topçiu
Baki Ymeri

Revist? realizat? prin munca voluntar?    -     Revistë e realizuar me punë vullnetare

Colegiul de redac?ie: Mircea Istrate (Pre?edinte UCAR), Grigore Brâncu? (Membru al Academiei Române), Tiberius Puiu (redactor-?ef adjunct), Corneliu Zeana, Adria Kallogjeri, Alexandru Nica, Adriana Tabacu, Valea Georgeta, Dorela Alistar, Gheorghe Daragiu, Mioara St?nescu, ?erban Sorinel, Renata Rexhepi. Coresponden?i: Marilena Lic? (Fran?a), Vitore Stefa Leka (Italia), Thanas Gjika (SUA), Jeton Kelmendi (Belgia), Iljaz Kamberi (Germania). Tehnoredactare: Baki Ymeri. Pentru coresponden?a: Tiberius Puiu, Of. Post. 66, C?su?a Post. 149, Bucure?ti. Telefon: 0729698600, e-mail: bukureshti@yahoo.com - ISSN 1221-
6925.Responsabilitatea juridic? pentru con?inutul articolelor apar?ine autorilor (art.206 C.P.)

(Vota: 5 . Mesatare: 3/5)