Kulturë
Baki Ymeri: Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune
E merkure, 03.09.2008, 07:34 PM
Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune
Nga Baki Ymeri
Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune me rreth 100 poetë nga Rumania e bota. Fjala është për një vëllim voluminoz (me 500 faqe) në të cilin janë përfshirë poetët e prezantuar në revistën Oglinda literara gjatë periudhës 2000-2007. Për realizimini e kësaj vepre është përkujdesur poeti Laurian Stanchescu, anëtar i Lidhjes së Shkrimtarëve të Rumanisë. Libri mban titullin Antologie de poezie, duke patur për autor të parathënies shkrimtarin Gheorghe Andrei Neagu, drejtor i revistës Oglinda literara (Pasqyra letrare) e cila del Fokshan të Rumanisë, dhe e cila prezanton pothuajse në çdo numër edhe vlera shqiptare.
Krahas poetëve rumunë dhe universalë, në këtë vëllim e shohin dritën e botimit edhe vargjet e katër poetëve shqiptarë nga Kosova, Shqipëria dhe Diaspora shqiptare: Ali Podrimja (Maskat, Molla e nënës), Xhevahir Spahiu (Verbërim, Dimërim, Të rënë nga fuqia, Refugjatët, Shpërngulja e zogjve, Djali i natës, Monotoni, Shenjë e gjallë, Bota, Në parelën nr…), Mardena Kelmendi (Çasti im shekullor, Dashuroj, Nesër, Lermë), Baki Ymeri (Pastel, Pas shiut, Puthja, Murmurimë, Fqinjët e dritës, Shigjeta). Poezitë e Ali Podrimjes dhe Xhevahir Spahiut i ka rikënduar në gjuhën rumune Luan Topçiu, ndërsa vargjet e Mardena Kelmendit autori i këtij shënimi. Në ndërkohë, gjatë këtij viti pason të dalë në Bukuresht edhe një përmbledhje e re, e përbashkët, me nga pesë poetë rumunë e shqiptarë, duke patur për tematikë mërgimin dhe lirikën e dashurisë.
MARDENA KELMENDI (Italia)
Clipa mea secularã
Fixatã încã
Cu ideea de a fi
Caut în mine inexistentul,
Iluzie?!
Ca un vis rãmas pe jumãtate
Atunci când vei spune “Da”,
Te treze?ti...
Reflex? Dorin?ã? Datorie?
Realitate?!
Somn stricat
Iau cu mânie
Trezirea
Ce-mi-a furat visul,
Mã-nseninez, simt încã
Gustul amar al pierderii
Punând la probã mintea
Fostului vis -
Vis-via?ã,
Trupul ?i plãcerea,
Cunostiin?a timpului meu
Trezit
Acolo unde tu mã astep?i singur,
Clipa mea secularã
Unde porne?te
Cãlãtoria mea infinitã.
Iubesc
Iubesc pânã la durere
Iubirea mea
Netrãitã
Cu tine!
Ochii mei
Privind spre tine
Buzele tale se prelungesc
Si sãrutã aerul
Pe care-l sorbi,
Iubesc
?i lacrima inimii
Care picurã pentru tine,
Cãzând ca cerneala
Printre degetele mele,
Iubesc
Tot timpul,
Plâng, urãsc, râd si cânt
De aceea mor,
Dând esen?a vieþii
Ceea pe care mi-o dai tu
Amore mio!
Mâine
Întunericul a acoperit totul
?i aceastã zi s-a dus,
Mâine, ziua întunericului,
O cunosc în tremurul cel dintâi,
Cândva mã-ntrista venirea ei,
Acum prea indispensabil,
Pentru a albi gândurile negre
Ale zilei mele...
Lasã-mã
Lasã-mã sã te vãd cu umbra suspiciunii
Ca sã nu te numesc necredin?ã!
Sã-i spun încã judecã?ii odatã “lasã-mã”
Ca imaginea ta s-o denumesc “Om”
?i vreodatã când î?i voi lipsi
Sã ?tii de ce aceastã era hotarârea mea
Fiindcã pe iubirea nu o pot încurca
Cu cuvinte mincinoase ?i promisiuni
Inima care are iubire
Nu poate sã batã la poarta necredin?ei!
(In romane?te de Baki Ymeri)
ALI PODRIMJA (Kosova)
Mã?tile
Cine e?ti tu cel care vorbe?ti
Fãrã ca noi sã-?i fi vãzut vreodatã chipul?
Sunt multe mã?ti
în jurul meu, în jurul lumii:
mã?ti care vorbesc
mã?ti care nu vorbesc
m??ti care merg
mã?ti care nu ajung nicãieri
mã?ti care se nasc
mã?ti care nu mor
mã?ti care o viaþa întreagã
mi s-au privit în oglindã
cine e?ti tu care stârne?ti colbul
în urma visului ?i pleci?
Mã?ti câte vrei
în jurul meu, în jurul lumii.
Mã?ti colorate,
Mã?ti nenumãrate,
Mã?ti care-n biserici ?i geamii,
în fa?a Domnului ?i a Satanei
chipul ?i-l preschimbã-n rât de porc?
?i de dragul unei ro?i de limuzinã,
pe Rozafa ?i pe Socrate îi vând
Mã?ti la care nu poþi ajunge
Nici cu mâna nici cu scara,
Mã?ti care nu pot fi uitate
O fiinþe unicelulare, mãº?i câte vrei
Fie mã?ti pentru Olimp
Fie pentru Babilon
Curaj ?i rãbdare s-ave?i;
Cãci mã?ti vor fi ?i pentru crime.
Cine e?ti tu cel care vorbe?ti
Fãrã ca noi sã-?i fi vãzut chipul vreodatã?
Mãrul mamei
Nu mã sculasem încã din somn
?i-n strachinã picã
Mãrul Mamei
El ?ade acolo uimit la capãtul patului meu
?i lumina îi descoperã minunata formã.
Se uita la mine ?i parcã îmi spune:
Mã vei mângâia sau mã vei musca?
În îndelung mãrul în mânã,
îl ?terg cu batista mea de la nuntã
cu grijã ?i dor.
El strãluce?te ?i mai tare ?i îmi zâmbe?te
Încet, încet eu mã prefac
în sâmburele lui.
Atunci, când eu îi cuceream ?i miezul,
Strãlucirea lui ro?iaticã mã învãlui cu totul
O, Doamne!
îl curãþai de coajã ?i îl mâncai
fãrã nici un pic de milã
Mama î?i va mai aminti de mine?
(În româneste de Luan Topciu)
XHEVAHIR SPAHIU (Albania)
Orbirea
Sã nu-mi vorbe?ti despre Zachino,
Tak-tak troncãnea pe pietre
Bã?ul ochilor orbi.
Universul înmormântat în pupilele goale,
Fãrã culori,
Fãrã volume,
Ca noaptea potopului universal
Tik-tak. Nici dragoste. Nici urã.
Foc stins. Tik-tak. Timp nemãsurat
Tik-tak. Ve?nic.
Zachino, ce cau?i acolo sus?
Ce faci, calci propria-?i umbrã ?
Dar despre mine, ce se spune pe lumea cealaltã ?
Cu Zachino sau cu noaptea vorbesc ?
Treceam pe trotuarul celãlalt cât îl vedeam,
De ochii orbi ?i oasele mi se cutremurã.
Tu e?ti pricina cã am alergat ca orbul spre luminã
Îþi mul?umesc, Zachino.
Iernare
O perdea de ploaie
Mã desparte de lume.
Perdeaua dispare
Dar eu tot despãr?it de
Lume rãmân
Cãzu?i de la putere
Ce simpli,
Ce simpli sunt dupã ce cad de la putere,
Ca berbecii când le cad coarnele,
Sunt gata sã-i zãmbeascã ?i orbului.
Înduio?are a secolului.
Refugiatii
Eu am spus: a plecat durerea.
Ei au spus: a plecat drojdia, drojdia
din fundul ce?cu?ei
?i vestea lumea a strãbãtut-o.
Dar cafeaua, dar cafeaua cine a bãut-o?
Migratia pãsãrilor
Pom ciudat trupul meu.
În fiecare zi
Din cuiburile inimii
Migreazã pãsãri.
Fiul noptii
Din bezna mitrei
În bezna mormântului-
beznã
Lumina?
În cer.
Monotonie
Fermecate salciile pe câmpie, fermecate;
Bâzâie gâzele în vãratic, bâzâie.
Doamne,
Trimite-ne o bubuiturã.
Semn viu
În capãtul ogorului mãgarul
Împotriva mu?telor dã din coadã
din când din când
coada acestei statui
este singurul semn viu
Lumea
Lumea prive?te tot mai adânc în sufletul meu ?i vede
Ceva pe care eu însumi nu pot vedea.
O cunosc ?i nu o cunosc.
Pe paralela nr...
Pe arcul electric
Dintre rãsãrit ?i apus
Arde
Steaua
Omului.
(În române?te Luan Topciu)
BAKI YMERI (Romania)
Sãrutul
Spune-mi, Laura,
Maicã-ta cu ce te-a alãptat,
În ce odãi te-a încuiat
De miro?i atât de frumos
A trup legãnat
?i a pustii mângâieri?
De unde furi oare pofta
Pe care ?i-o simt
Pe sânul amar sãrutat
De norul descopciat
La cãmaºa lui de bumbac?
Buzele tale sunt fragi?
Vai, Laura,
La amiazã când a fulgerat,
De la fulger s-au înmiresmat.
Murmur
Cu sufletul pe buze
Trebuie sã fie fiin?a
Sau buzele sã caute
Sufletu-acela
Care fuge de ele
Ori sufletul sã afle
Buzele-acelea
Care sã spunã :
Stai lini?tit,
Noi murmurãm pentru tine !
Vecinii luminii
Vino iubito
Sã devenim vecinii luminii!
Tu nici nu ?tii
Cã în faþa ta
Existã biblioteci neguroase!
Vino, am ?optit.
Deschide aceste antice cãr?i
?i lasã-mã
Sã-?i mângâi trufia!
Sãgeatã
Dulce luminã de pãmânt,
Buzele tale mai sunt,
Zmeuri de munte
?i de câmpie?
Ochii tãi de copil
Mai sfredelesc un tril
Prin lucerne ?i trifoiuri de munte?
Mai e?ti înmiresmatã punte
Peste râul umil?
Ne vom duce tot mai departe,
Buni ca sarea-n bucate
Sau vom trage cu arcul de vânt
Pânã când se va-nfige-n pãmânt
Sãgeata ce-aleargã spre moarte?
Pastel
Scoica sânilor tãi
Era sfântã ca luna,
Culoarea lor albã
Era precum spuma
La marginea mãrii.
Dupã ploaie
Dupã ploaie,
Lumea cade pe gânduri
De singurãtate.
Chiar ?i tinerele fete ale ora?ului
Parcã sunt cuprinse de bãtrâne?e,
Chiar ºi cei ce nu au nici o idee
Despre trecerea cuvintelor în luminã,
Par sã-în?eleagã ce-i suferin?a.