Kulturë
Cezarina Adamescu: Logodn? Mistic?
E merkure, 15.07.2009, 05:27 PM
CEZARINA ADAMESCU
LOGODN? MISTIC?
Ce mistic?
logodna ta cu Lumina
logodna cea cristic?
netrupeasc?
?i (ne)fireasc?
Logodna cereasc?…
Am dorin?a s? aflu
Lumina
de unde survine fiin?a,
lumini?ul fiin?ial
din cel primordial.
Adu-mi m?car
un strop de lumin? în dar,
lumin? de har,
în compensa?ie
stropul de gra?ie,
strop de azur
v?zduhul cel pur
s? m? înf??or
de jur împrejur.
Cu lumina de sine
tainic? ?i adânc?
lumina care din mine
m?nânc?;
îmi soarbe ?i m? absoarbe
cavernele oarbe,
orice fibr? sub?ire
mi-o scoate din amor?ire.
A?tept ora lin?
Când umbra se scald?-n Lumin?;
Lumina se mic?oreaz?,
migreaz?,
se duce-ncotro,
spre nicicând,
într-o frântur? de gând,
într-o frântur? de vis,
spre Paradis.
Spre Raiul dintâi
nestr?b?tut de c?lcâi
nestr?b?tut de picior
Paradisul ceresc
la care tânjesc.
Lumina e sup?rat?.
Vreau s-o-mbunez.
M-a?ez în fa?a ei drept
?i îmi bate în piept.
Îmi bate-n grumaz
ori pe obraz ?i pe pleoape
pân? o simt foarte aproape.
Îmi intr?-n privire
ca o n?lucire
ca o fantasm?
o simt în plasm?
în sângele lenevit,
obrintit.
Într-o zi
Lumina a prins a-mi zâmbi.
Surâdea frumos
de te frângea la os.
În plin soare
î?i f?cea sufletul s?rb?toare.
Într-alt? zi întristat?
Ca o fat? nem?ritat?.
Avea obraz pal
Br?zdat ca un atol de coral.
Lumina se lupt?
din mine se-nfrupt?;
raza ei frânt?
în mine se-mplânt?.
Adoarme, e treaz?,
vocifereaz?,
apoi st? ca mut?,
cu uit?tura pierdut?.
Eu o privesc
?i-ntineresc.
A fost odat?
o lumin? curat?
o lumin? adev?rat?
de Dumnezeu l?sat?.
Cine-o g?sea se mântuia.
O c?utau mul?i
înc?l?a?i ?i descul?i,
zdren??ro?i ori avu?i,
încrez?tori, încrezu?i…
Nimeni nu ?tia
cum s? dea de ea.
Îns? cei smeri?i
o purtau în sine
?i le f?cea bine.
Al?ii o c?utau în afar?
s? le fac? via?a u?oar?.
Pu?ini au aflat-o de-atunci
doar cei cu suflet de prunci;
doar cei cu suflet smerit
Lumina o au g?sit.
?i eu o caut înc?
pe un stei, pe o stânc?,
la nadir, la zenit,
pân? dincolo de infinit…
Lumina de alabastru
Venit? din astru…
Anonim?,
poezie f?r? de rim?,
f?r? de sunet cuvânt
lumin? de gând.
Lacrimi de înger
cu care sânger.
Lumina îmi intr? prin pori.
Cum s? mai mori
sc?ldat în atâta lumin? str?in??
Cum s? r?mâi
cu lumina la c?p?tâi?
Cu lumina c?zând la picioare
Nu se mai moare.
Lumina de inim? sfâ?iat?
de carne sfârtecat?
de chin în zadar,
floarea de har
a f?g?duin?ei.
Lumina min?ii,
monada fiin?ei
genomul
c?utându-?i omul.
Lumini de suflet r?pit
?i mântuit.
Lumina în care-am murit,
în care-am înviat
cu-adev?rat…
Lumina din ochii Martei Ioanei
privind spre Gr?dina Icoanei.
Din ochii Octaviei-Marta
c?zu?i pe Cartea…
M? cur??? de prihan?
Lumina diafan?,
Lumina difuz?
îmi e c?l?uz?,
lumina cea nud?
îmi e ca o rud?,
Lumina cea sfânt?
cu sunet m?-ncânt?…
M?-ncing cu ea
ca ?i cu o curea,
ca ?i cu un brâu
de maci,
în câmpul cu grâu…
Lumina voltaic?
?i cea laic?
lumina de pe lobul urechii
povara perechii
pe filde?ul de obraz
lumina luminând un necaz
lumina p?rului înc?run?it
de neiubit…
Lumina suror?
devreme-auror?,
surata lumin?,
suav? ?i lin?.
Lumin? furat?
cu o culoare-nsurat?,
lumin? virgin?
în plete se-anin?,
pal? ?i sumbr?
lumin? descununat? de umbr?.
Pot str?inii
s? vad? entropia luminii?
Lumin? greier?
mâna mea te cutreier?.
Mâna mea te pa?te
?i pruncii ?i-i na?te.
Mâna mea c?u? te-a f?cut
inelu?
pe degete r??chirate
în nuan?ele spectrului toate.
Tu m? cutreier?
?i m? furnic?
lumina – arnic?,
lumina de calomfir
din preajma somnului,
Mâna Maicii Domnului
fir cu fir,
fir sub?ire
de neprih?nire…
Odat?, când se-nsera
Lumina m? urm?rea.
Aproape de asfin?it
m-a fug?rit,
s-a ?inut scai de mine
pân? m-am ascuns sub ruine.
Pân? i-am intrat sub piele
s-a ?inut pe urmele mele.
S-a lipit de mine
ca o str?in?
pân? m-am f?cut
leoarc? de lumin?.
Se rev?rsa, îmi ?iroia,
deversa,
pân? se însenina.
Voiam f?r? pricin?
s? m? sp?l cu lumin?.
Nu pot s? uit, nu,
c? Lumina aceea e?ti Tu,
Lumina cereasc? de sus,
Numit? Iisus…
LOGODN? MISTIC?
Ce mistic?
logodna ta cu Lumina
logodna cea cristic?
netrupeasc?
?i (ne)fireasc?
Logodna cereasc?…
Am dorin?a s? aflu
Lumina
de unde survine fiin?a,
lumini?ul fiin?ial
din cel primordial.
Adu-mi m?car
un strop de lumin? în dar,
lumin? de har,
în compensa?ie
stropul de gra?ie,
strop de azur
v?zduhul cel pur
s? m? înf??or
de jur împrejur.
Cu lumina de sine
tainic? ?i adânc?
lumina care din mine
m?nânc?;
îmi soarbe ?i m? absoarbe
cavernele oarbe,
orice fibr? sub?ire
mi-o scoate din amor?ire.
A?tept ora lin?
Când umbra se scald?-n Lumin?;
Lumina se mic?oreaz?,
migreaz?,
se duce-ncotro,
spre nicicând,
într-o frântur? de gând,
într-o frântur? de vis,
spre Paradis.
Spre Raiul dintâi
nestr?b?tut de c?lcâi
nestr?b?tut de picior
Paradisul ceresc
la care tânjesc.
Lumina e sup?rat?.
Vreau s-o-mbunez.
M-a?ez în fa?a ei drept
?i îmi bate în piept.
Îmi bate-n grumaz
ori pe obraz ?i pe pleoape
pân? o simt foarte aproape.
Îmi intr?-n privire
ca o n?lucire
ca o fantasm?
o simt în plasm?
în sângele lenevit,
obrintit.
Într-o zi
Lumina a prins a-mi zâmbi.
Surâdea frumos
de te frângea la os.
În plin soare
î?i f?cea sufletul s?rb?toare.
Într-alt? zi întristat?
Ca o fat? nem?ritat?.
Avea obraz pal
Br?zdat ca un atol de coral.
Lumina se lupt?
din mine se-nfrupt?;
raza ei frânt?
în mine se-mplânt?.
Adoarme, e treaz?,
vocifereaz?,
apoi st? ca mut?,
cu uit?tura pierdut?.
Eu o privesc
?i-ntineresc.
A fost odat?
o lumin? curat?
o lumin? adev?rat?
de Dumnezeu l?sat?.
Cine-o g?sea se mântuia.
O c?utau mul?i
înc?l?a?i ?i descul?i,
zdren??ro?i ori avu?i,
încrez?tori, încrezu?i…
Nimeni nu ?tia
cum s? dea de ea.
Îns? cei smeri?i
o purtau în sine
?i le f?cea bine.
Al?ii o c?utau în afar?
s? le fac? via?a u?oar?.
Pu?ini au aflat-o de-atunci
doar cei cu suflet de prunci;
doar cei cu suflet smerit
Lumina o au g?sit.
?i eu o caut înc?
pe un stei, pe o stânc?,
la nadir, la zenit,
pân? dincolo de infinit…
Lumina de alabastru
Venit? din astru…
Anonim?,
poezie f?r? de rim?,
f?r? de sunet cuvânt
lumin? de gând.
Lacrimi de înger
cu care sânger.
Lumina îmi intr? prin pori.
Cum s? mai mori
sc?ldat în atâta lumin? str?in??
Cum s? r?mâi
cu lumina la c?p?tâi?
Cu lumina c?zând la picioare
Nu se mai moare.
Lumina de inim? sfâ?iat?
de carne sfârtecat?
de chin în zadar,
floarea de har
a f?g?duin?ei.
Lumina min?ii,
monada fiin?ei
genomul
c?utându-?i omul.
Lumini de suflet r?pit
?i mântuit.
Lumina în care-am murit,
în care-am înviat
cu-adev?rat…
Lumina din ochii Martei Ioanei
privind spre Gr?dina Icoanei.
Din ochii Octaviei-Marta
c?zu?i pe Cartea…
M? cur??? de prihan?
Lumina diafan?,
Lumina difuz?
îmi e c?l?uz?,
lumina cea nud?
îmi e ca o rud?,
Lumina cea sfânt?
cu sunet m?-ncânt?…
M?-ncing cu ea
ca ?i cu o curea,
ca ?i cu un brâu
de maci,
în câmpul cu grâu…
Lumina voltaic?
?i cea laic?
lumina de pe lobul urechii
povara perechii
pe filde?ul de obraz
lumina luminând un necaz
lumina p?rului înc?run?it
de neiubit…
Lumina suror?
devreme-auror?,
surata lumin?,
suav? ?i lin?.
Lumin? furat?
cu o culoare-nsurat?,
lumin? virgin?
în plete se-anin?,
pal? ?i sumbr?
lumin? descununat? de umbr?.
Pot str?inii
s? vad? entropia luminii?
Lumin? greier?
mâna mea te cutreier?.
Mâna mea te pa?te
?i pruncii ?i-i na?te.
Mâna mea c?u? te-a f?cut
inelu?
pe degete r??chirate
în nuan?ele spectrului toate.
Tu m? cutreier?
?i m? furnic?
lumina – arnic?,
lumina de calomfir
din preajma somnului,
Mâna Maicii Domnului
fir cu fir,
fir sub?ire
de neprih?nire…
Odat?, când se-nsera
Lumina m? urm?rea.
Aproape de asfin?it
m-a fug?rit,
s-a ?inut scai de mine
pân? m-am ascuns sub ruine.
Pân? i-am intrat sub piele
s-a ?inut pe urmele mele.
S-a lipit de mine
ca o str?in?
pân? m-am f?cut
leoarc? de lumin?.
Se rev?rsa, îmi ?iroia,
deversa,
pân? se însenina.
Voiam f?r? pricin?
s? m? sp?l cu lumin?.
Nu pot s? uit, nu,
c? Lumina aceea e?ti Tu,
Lumina cereasc? de sus,
Numit? Iisus…
Komentoni
Artikuj te tjere
Flet Roel Schuyt, përktheusi hollandez i veprave letrare të Ismail Kadaresë
Llemadeo: Tre kohet...
Dhurata Hamzai: Katër ose një film i fundit mbi komunizmin tonë
Jorgo Telo: Britma e lotit dhe e gjakut
Halit Bogaj: Sali Berisha
Shefqet Dibrani: Humanizmi, sintagmë e poezisë
Mehmetali Rexhepi: Ndërgjegja e tërbuar
Demir Krasniqi: Terminologji e gabuar ndaj këngëve me përmasa ballkanike
Ibrahim Berjashi: Lulet e qershisë (Fragment nga romani “Zemër e ndarë”)
Skënder R. Hoxha: Kultura shpirtërore e Dushkajës (V)
Edison Ypi: Dudalla
Alfred Papuçiu: Kujtime të ringjallura nga takimi me Profesorin e madh Jean-Philippe Assal
Vangjush Ziko: Vetëdija qytetare e një poeteje
Cikël poetik nga Ismet Tahiraj
Halit Bogaj: Gjeneza dhe zhvillimi i filmit kosovar
Petraq Kote: Dimali i Ri i letërsisë shqiptare
Jorgo Telo: Dëfrim dhe shërim thinjash
Fatmir Minguli: Portreti i poetit vendoset në Muret e Kohës
Cakrani i Fierit, fshati që fsheh thesaret e mbretërve ilirë të Jugut
Leonard Xhokaxhi: Ju rrëfej bisedat me Papa Gjon Palin e Dytë