Kulturë
Cezarina Adamescu: Poezi kushtuar bardit të Basarabisë, poetit Grigore Vieru
E marte, 14.04.2009, 06:29 PM
Poezi rumune kushtuar bardit të Basarabisë, poetit Grigore Vieru
Cezarina Adamescu
BOCETUL NEAMULUI
(Buçitja e Kombit)
Neamul meu de peste Prut
Blând ca un surâs durut,
Neamul meu de peste ape
Mi l-am tras de ochi – aproape.
Neamul meu de peste cer
Îmi întinde l?icer,
Îmi întinde punte lin?
Pe spinare de Lumin?;
Pe spin?ri de curcubeu
Oropsitul, neamul meu.
Neamul – ca desprins din rama,
Neamul consâgean cu mama.
Limba-mam? ce ne doare
Aur? nemuritoare,
Blând? l-a înf??urat
Pe acest firav b?rbat;
Aur? de nemurire,
Pe al Poeziei Mire.
Mierea ei trecut?-n vers
E pecetea de ne?ters,
E-un sigil de foc, ia sama,
Limba dorului de mama.
Neamul cel n?p?stuit,
Neamul îndumnezeit,
Neamul cel anahoret
Neam r?mas f?r? Poet.
Neam cu limba presurat?,
Neam de sârm? înghimpat?.
Neam lovit de aprigi soarte
Neamul meu – r?nit de moarte.
În b?t?i de vânturi rele
Neamul neamurilor mele.
?sta-i neamul cel mereu
Cruce grea de Dumnezeu.
Eu cu leg?mânt m? leg,
Neamului cel neîntreg,
Neamului cel v?duvit
Neam ce ast?zi e lovit,
Neamului în jale, bietul,
Fiindc? i-a plecat Poetul.
Neamul meu basarabean
În ve?minte de mirean,
În purtare – sacerdot
Coborât din Sabaot.
Dezunit ?i împ?r?it,
Neamul mamei cel iubit,
Neamul înecat de plâns
Floare de opai? stâns.
Plâng izvoarele în clocot
Plâng ?i limbile de clopot,
Plânge iarba în otav?
Sub?ireau? ?i firav?,
Plâng ?i floarea ?i ninsoarea
De pe iarb? plânge boarea,
Plânge – azurie – zarea,
Plâng ?i muntele ?i marea,
Plânge codrul în desime
Plânge ?i nu-l ?tie nime’.
Plânge frunza g?lbenea,
Plânge iarba mititea,
Plânge-n carte Albinu?a
Fiindc? tat?l ei, fugu?a,
A plecat t?cut pe-o stea
Stea de rou? ?i de nea.
Plânge?i, surioarelor,
Apelor, izvoarelor,
Mun?ilor, câmpiilor,
Plângi, tu, floarea viilor.
Plânge lamura de grâu,
N-are cine-o ?ine-n frâu.
Hohotesc p?durile,
Casc? toate gurile,
Scorburile, ?urile;
Plânge vântul morilor,
?ip?tul cocorilor.
Plâng Lipcanii, Pererita,
?i Soroca-?i cerne sita,
Basarabia – cernita,
România – înrudita.
Sita lor, cu lacrimi grele
Plânge-n versurile-acele,
Plânge-n versurile-aceste
C? Poetul nu mai este,
Plâng cu to?i din tat?-n fiu,
Pentru chipul s?u cel Viu,
Pentru chipul s?u cel drag,
Plâng meleag peste meleag,
Plânge ast?zi tot cuprinsul,
Plânge Versul, neînvinsul.
Toate-acestea se unesc cu
Plânsetul lui Eminescu.
Plânsul fratelui mai mare,
Preacinstit cu-nfiorare.
Cerurile s-au deschis
S? primeasc? înc-un Vis,
Stea c?zând, ce s-a-n?l?at
Într-un crug înmiresmat.
M? jelesc ?i nu în van,
Neamului, al meu liman.
Eu m? tângui, m? jelesc
Pentru neamul românesc.
Mi-am g?sit în el alean,
Neamul meu basarabean.
Eu pe cruce-oi jurui
C? în veci l-oi pomeni.
Plânge satul Pererita,
Plânge iarba, vestejita,
Plânge iarba, înghe?ata,
C? Grigore-n cer plecat-a.
Plânge piatra, plânge râul
?i de jale plânge grâul.
La Lipcani e doliu greu,
Plânge-ntregul neam al meu,
Sufletul din cer al mumei,
Plânge ca ?i pumnul humei.
Îngerii jelesc în cor
C-a plecat Poetul lor.
Plâng ?i pruncii ne-n??rca?i,
Plâng b?trâni-nfrigura?i.
Plânge casa-ngenuncheat?
Dup? pruncul de-alt?dat?,
Plânge crucea, plânge ceara,
?i-i îndoliat? ?ara.
Plânge azima-n potire
Poezia f?r? Mire.
Trup de praf r?t?citor,
Sufletul nemuritor,
Moartea o a preschimbat
În cunun? de-mp?rat,
În cunun? de safire,
Pentru-al Poeziei Mire.
Fruntea-mpodobind cu laur,
În?eleptului – Drept Faur,
Ce-a pl?tit cu pre? de sânge
Tot ce-n ?ar? ast?zi plânge.
De pe fruntea tutelar?
?i din gura lui amar?,
Ba din ochiul blând ?i trist
?i din trupul s?u de crist
Strofe izvor?sc în stele
Ca ?i lacrimile grele.
Stropi din roua plânsului
Cad pe fa?a dânsului,
Floricica dorului
?i-a nemuritorului,
C?ci Poetul n-a pierit,
Dimpotriv?-a nemurit.
Nu mai plânge maic?-a?a,
Fiindc? el va învia.
Limba mamei care-l doare
Aur?-i nemuritoare.
Stea c?zând în ceruri sus,
Lâng? fa?a lui Isus,
Gemnat? c-un Luceaf?r,
Stea pe cerul înc? teaf?r,
Steaua maicii dumisale
Stea ce s-a n?scut din jale.
(18 ianuarie 2009, Gala?i, România)
Cezarina Adamescu
BOCETUL NEAMULUI
(Buçitja e Kombit)
Neamul meu de peste Prut
Blând ca un surâs durut,
Neamul meu de peste ape
Mi l-am tras de ochi – aproape.
Neamul meu de peste cer
Îmi întinde l?icer,
Îmi întinde punte lin?
Pe spinare de Lumin?;
Pe spin?ri de curcubeu
Oropsitul, neamul meu.
Neamul – ca desprins din rama,
Neamul consâgean cu mama.
Limba-mam? ce ne doare
Aur? nemuritoare,
Blând? l-a înf??urat
Pe acest firav b?rbat;
Aur? de nemurire,
Pe al Poeziei Mire.
Mierea ei trecut?-n vers
E pecetea de ne?ters,
E-un sigil de foc, ia sama,
Limba dorului de mama.
Grigore Vieru |
Neamul îndumnezeit,
Neamul cel anahoret
Neam r?mas f?r? Poet.
Neam cu limba presurat?,
Neam de sârm? înghimpat?.
Neam lovit de aprigi soarte
Neamul meu – r?nit de moarte.
În b?t?i de vânturi rele
Neamul neamurilor mele.
?sta-i neamul cel mereu
Cruce grea de Dumnezeu.
Eu cu leg?mânt m? leg,
Neamului cel neîntreg,
Neamului cel v?duvit
Neam ce ast?zi e lovit,
Neamului în jale, bietul,
Fiindc? i-a plecat Poetul.
Neamul meu basarabean
În ve?minte de mirean,
În purtare – sacerdot
Coborât din Sabaot.
Dezunit ?i împ?r?it,
Neamul mamei cel iubit,
Neamul înecat de plâns
Floare de opai? stâns.
Plâng izvoarele în clocot
Plâng ?i limbile de clopot,
Plânge iarba în otav?
Sub?ireau? ?i firav?,
Plâng ?i floarea ?i ninsoarea
De pe iarb? plânge boarea,
Plânge – azurie – zarea,
Plâng ?i muntele ?i marea,
Plânge codrul în desime
Plânge ?i nu-l ?tie nime’.
Plânge frunza g?lbenea,
Plânge iarba mititea,
Plânge-n carte Albinu?a
Fiindc? tat?l ei, fugu?a,
A plecat t?cut pe-o stea
Stea de rou? ?i de nea.
Plânge?i, surioarelor,
Apelor, izvoarelor,
Mun?ilor, câmpiilor,
Plângi, tu, floarea viilor.
Plânge lamura de grâu,
N-are cine-o ?ine-n frâu.
Hohotesc p?durile,
Casc? toate gurile,
Scorburile, ?urile;
Plânge vântul morilor,
?ip?tul cocorilor.
Plâng Lipcanii, Pererita,
?i Soroca-?i cerne sita,
Basarabia – cernita,
România – înrudita.
Sita lor, cu lacrimi grele
Plânge-n versurile-acele,
Plânge-n versurile-aceste
C? Poetul nu mai este,
Plâng cu to?i din tat?-n fiu,
Pentru chipul s?u cel Viu,
Pentru chipul s?u cel drag,
Plâng meleag peste meleag,
Plânge ast?zi tot cuprinsul,
Plânge Versul, neînvinsul.
Toate-acestea se unesc cu
Plânsetul lui Eminescu.
Plânsul fratelui mai mare,
Preacinstit cu-nfiorare.
Cerurile s-au deschis
S? primeasc? înc-un Vis,
Stea c?zând, ce s-a-n?l?at
Într-un crug înmiresmat.
M? jelesc ?i nu în van,
Neamului, al meu liman.
Eu m? tângui, m? jelesc
Pentru neamul românesc.
Mi-am g?sit în el alean,
Neamul meu basarabean.
Eu pe cruce-oi jurui
C? în veci l-oi pomeni.
Plânge satul Pererita,
Plânge iarba, vestejita,
Plânge iarba, înghe?ata,
C? Grigore-n cer plecat-a.
Plânge piatra, plânge râul
?i de jale plânge grâul.
La Lipcani e doliu greu,
Plânge-ntregul neam al meu,
Sufletul din cer al mumei,
Plânge ca ?i pumnul humei.
Îngerii jelesc în cor
C-a plecat Poetul lor.
Plâng ?i pruncii ne-n??rca?i,
Plâng b?trâni-nfrigura?i.
Plânge casa-ngenuncheat?
Dup? pruncul de-alt?dat?,
Plânge crucea, plânge ceara,
?i-i îndoliat? ?ara.
Plânge azima-n potire
Poezia f?r? Mire.
Trup de praf r?t?citor,
Sufletul nemuritor,
Moartea o a preschimbat
În cunun? de-mp?rat,
În cunun? de safire,
Pentru-al Poeziei Mire.
Fruntea-mpodobind cu laur,
În?eleptului – Drept Faur,
Ce-a pl?tit cu pre? de sânge
Tot ce-n ?ar? ast?zi plânge.
De pe fruntea tutelar?
?i din gura lui amar?,
Ba din ochiul blând ?i trist
?i din trupul s?u de crist
Strofe izvor?sc în stele
Ca ?i lacrimile grele.
Stropi din roua plânsului
Cad pe fa?a dânsului,
Floricica dorului
?i-a nemuritorului,
C?ci Poetul n-a pierit,
Dimpotriv?-a nemurit.
Nu mai plânge maic?-a?a,
Fiindc? el va învia.
Limba mamei care-l doare
Aur?-i nemuritoare.
Stea c?zând în ceruri sus,
Lâng? fa?a lui Isus,
Gemnat? c-un Luceaf?r,
Stea pe cerul înc? teaf?r,
Steaua maicii dumisale
Stea ce s-a n?scut din jale.
(18 ianuarie 2009, Gala?i, România)
Komentoni
Artikuj te tjere
Poezi suedeze të shqipëruara nga Jeton Kelmendi?
Charlie Chaplin, jeta e një klouni gjeni
Demir Krasniqi: Gjenitë e shekullit u lindën në Gjilan
Sejdi Berisha: Oh, kah po shkojnë këta djem të rinj...!
Agim Boba: Roli historik i Fan S. Nolit ne mbrojtje te Kombit Shqiptar
Llemadeo: 100 Vjetori i kongresit të Manastirit
Albert Shala: Qyteti im Gjakovë (Cikël poetik)
Nik Gjonaj: Filmi i Skënderbeut më 1953, kishte pasaktësi historik
Ejup Ceraja: Universi Kadare (Cikël poetik)
Qerim Vrioni: Ipolit Bajar - një nga shpikësit e fotografisë
Edison Ypi: Veri
Jusuf Zenunaj: Dikush i buzëqesh kësaj jete (Cikël poetik)
Mevlan Shanaj: “Për Kinemanë tradhtova Hipokratin”
Botohet per here te pare leterkembimi, Mjeda-Pedersen
Arshi Pipa, Letërsia shqipe si letërsi e barinjve dhe fshatarëve
Behar Gjoka: Shkolla e parë shqipe dhe 7 Marsi
Sejdiu: Identiteti që kemi në ecencë është identitet evropian
Kolec Traboini: Krishti është dashuri
Engjëll Koliqi: Ringjallja - Më i bukuri mesazh i optimizmit të Pashkëve
Frrok Kristaj: Pashkët – kremtja e ringjalljes