Kulturë

Cezarina Adamescu: ‏ 3poeme omagiale

E shtune, 27.06.2009, 10:47 AM

EMINESCIANA, 120

C R U G

Îmi aţipesc toţi mugurii pe sân
Robiţi de taină şi de grabnic cântec.
E prea rotund prezentul să-l amân
Şi să-mi alung simţirile din pântec.

Să nasc, aş vrea, din dragoste plămadă,
Hyperioni rătăcitori, plăpânzi,
Nemuritori când anii stau să-mi cadă
Hlamidă peste umerii rotunzi.

Şi ascultând al timpului meu bucium
Să mă predau statornică, supusă,
Nemuritoare cumpănă de zbucium
De mreaja apei să mă las sedusă

Să răscolesc zenitul cu lavanda
Sărată din ţărâna obrintită
Şi unei mânăstiri să fiu ofranda
Ca Ana lui Manole înzidită.

PREŢUL NEMURIRII

Cobori din vis ca din străveche rună
Cum ochiul de Luceafăr luminează
Întreaga boltă de simţire trează
Şi lauri veşnici fruntea-ţi încunună.

Străbaţi genune şi te-ntrupi aieve
Cutrierând adâncuri răcoroase
Şi te-nsoţesc ondine luminoase
Născute chiar dintr-ale apei seve.

Se risipesc în urmă tulburi nouri
Şi zvonuri de daimonic frig, hlamidă
Desăvârşesc privirea ta lividă
Şi blânde se aud pe rând, ecouri;

Te rătăceşti fecund în somnul firii
Străluminând o lume fără seamăn
Alături de Hyperionul geamăn
Născând un vis cu preţul nemuririi…

ORICÂT AŞ MURI

Şi iarăşi devin anonima
captivă năucitorului vis
-travesti-
cum numai Hyperionului sunt
rătăcită cu faţa spre Cruce.

Convoi de luceferi
blând mângâindu-mă
şi înstelându-mă-n frunte
c-un semn minuscul
dovadă că
-oricât aş muri –
MĂ VOI NAŞTE
în acelaşi misterios labirint
rătăcindu-mă…

CEZARINA ADAMESCU
15 IUNIE 2009

(Vota: 1)