Baki Ymeri: Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune

Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune

 

Nga Baki Ymeri

 

Katër poetë shqiptarë në një antologji rumune me rreth 100 poetë nga Rumania e bota.  Fjala është për një vëllim voluminoz (me 500 faqe) në të cilin janë përfshirë poetët e prezantuar në revistën Oglinda literara gjatë periudhës 2000-2007. Për realizimini e kësaj vepre është përkujdesur poeti Laurian Stanchescu, anëtar i Lidhjes së Shkrimtarëve të Rumanisë. Libri mban titullin  Antologie de poezie, duke   patur për autor të parathënies shkrimtarin Gheorghe Andrei Neagu, drejtor i revistës Oglinda literara (Pasqyra letrare) e cila  del Fokshan të Rumanisë, dhe e cila prezanton pothuajse në çdo numër edhe vlera shqiptare.

Krahas poetëve rumunë dhe universalë, në këtë vëllim e shohin dritën e botimit edhe vargjet e katër poetëve shqiptarë nga Kosova, Shqipëria dhe Diaspora shqiptare: Ali Podrimja (Maskat, Molla e nënës), Xhevahir Spahiu (Verbërim, Dimërim, Të rënë nga fuqia, Refugjatët, Shpërngulja e zogjve, Djali i natës, Monotoni, Shenjë e gjallë, Bota, Në parelën nr…), Mardena Kelmendi (Çasti im shekullor, Dashuroj, Nesër,  Lermë), Baki Ymeri (Pastel, Pas shiut, Puthja, Murmurimë, Fqinjët e dritës, Shigjeta). Poezitë e Ali Podrimjes dhe Xhevahir Spahiut i ka rikënduar në gjuhën rumune Luan Topçiu, ndërsa vargjet e Mardena Kelmendit autori i këtij shënimi. Në ndërkohë, gjatë këtij viti pason të dalë në Bukuresht edhe një përmbledhje e re, e përbashkët, me nga pesë poetë  rumunë e shqiptarë, duke patur për tematikë mërgimin dhe lirikën e dashurisë.

 

 

MARDENA KELMENDI (Italia)

 

Clipa mea secularã

 

Fixatã încã

Cu ideea de a fi

Caut în mine inexistentul,

Iluzie?!

Ca un vis rãmas pe jumãtate

Atunci când vei spune “Da”,

Te treze?ti...

Reflex? Dorin?ã? Datorie?

Realitate?!

Somn stricat

Iau cu mânie

Trezirea

Ce-mi-a furat visul,

Mã-nseninez, simt încã

Gustul amar al pierderii

Punând la probã mintea

Fostului vis -

Vis-via?ã,

Trupul ?i plãcerea,

Cunostiin?a timpului meu

Trezit

Acolo unde tu mã astep?i singur,

Clipa mea secularã

Unde porne?te

Cãlãtoria mea infinitã.

 

Iubesc

 

Iubesc pânã la durere

Iubirea mea

Netrãitã

Cu tine!

Ochii mei

Privind spre tine

Buzele tale se prelungesc

Si sãrutã aerul

Pe care-l sorbi,

Iubesc

?i lacrima inimii

Care picurã pentru tine,

Cãzând ca cerneala

Printre degetele mele,

Iubesc

Tot timpul,

Plâng, urãsc, râd si cânt

De aceea mor,

Dând esen?a vieþii

Ceea pe care mi-o dai tu

Amore mio!

 

Mâine

 

Întunericul a acoperit totul

?i aceastã zi s-a dus,

Mâine, ziua întunericului,

O cunosc în tremurul cel dintâi,

Cândva mã-ntrista venirea ei,

Acum prea indispensabil,

Pentru a albi gândurile negre

Ale zilei mele...

 

Lasã-mã

 

Lasã-mã sã te vãd cu umbra suspiciunii

Ca sã nu te numesc necredin?ã!

Sã-i spun încã judecã?ii odatã “lasã-mã”

Ca imaginea ta s-o denumesc “Om”

?i vreodatã când î?i voi lipsi

Sã ?tii de ce aceastã era hotarârea mea

Fiindcã pe iubirea nu o pot încurca

Cu cuvinte mincinoase ?i promisiuni

Inima care are iubire

Nu poate sã batã la poarta necredin?ei!

 

(In romane?te de Baki Ymeri)

 

ALI PODRIMJA (Kosova)

 

Mã?tile

 

Cine e?ti tu cel care vorbe?ti

Fãrã ca noi sã-?i fi vãzut vreodatã chipul?

Sunt multe mã?ti

în jurul meu, în jurul lumii:

mã?ti care vorbesc

mã?ti care nu vorbesc

m??ti care merg

mã?ti care nu ajung nicãieri

mã?ti care se nasc

mã?ti care nu mor

mã?ti care o viaþa întreagã

mi s-au privit în oglindã

cine e?ti tu care stârne?ti colbul

în urma visului ?i pleci?

 

Mã?ti câte vrei

în jurul meu, în jurul lumii.

 

Mã?ti colorate,

Mã?ti nenumãrate,

Mã?ti care-n biserici ?i geamii,

în fa?a Domnului ?i a Satanei

chipul ?i-l preschimbã-n rât de porc?

?i de dragul unei ro?i de limuzinã,

pe Rozafa ?i pe Socrate îi vând

 

Mã?ti la care nu poþi ajunge

Nici cu mâna nici cu scara,

Mã?ti care nu pot fi uitate

 

O fiinþe unicelulare, mãº?i câte vrei

 

Fie mã?ti pentru Olimp

Fie pentru Babilon

Curaj ?i rãbdare s-ave?i;

Cãci mã?ti vor fi ?i pentru crime.

 

Cine e?ti tu cel care vorbe?ti

Fãrã ca noi sã-?i fi vãzut chipul vreodatã?

 

Mãrul mamei

 

Nu mã sculasem încã din somn

?i-n strachinã picã

Mãrul Mamei

 

El ?ade acolo uimit la capãtul patului meu

?i lumina îi descoperã minunata formã.

 

Se uita la mine ?i parcã îmi spune:

Mã vei mângâia sau mã vei musca?

 

În îndelung mãrul în mânã,

îl ?terg cu batista mea de la nuntã

cu grijã ?i dor.

 

El strãluce?te ?i mai tare ?i îmi zâmbe?te

Încet, încet eu mã prefac

în sâmburele lui.

 

Atunci, când eu îi cuceream ?i miezul,

Strãlucirea lui ro?iaticã mã învãlui cu totul

 

O, Doamne!

îl curãþai de coajã ?i îl mâncai

fãrã nici un pic de milã

Mama î?i va mai aminti de mine?

 

(În româneste de Luan Topciu)

 

 

XHEVAHIR SPAHIU (Albania)

 

Orbirea

 

Sã nu-mi vorbe?ti despre Zachino,

 

Tak-tak troncãnea pe pietre

Bã?ul ochilor orbi.

Universul înmormântat în pupilele goale,

Fãrã culori,

Fãrã volume,

Ca noaptea potopului universal

 

Tik-tak. Nici dragoste. Nici urã.

Foc stins. Tik-tak. Timp nemãsurat

      Tik-tak. Ve?nic.

 

Zachino, ce cau?i acolo sus?

Ce faci, calci propria-?i umbrã ?

Dar despre mine, ce se spune pe lumea cealaltã ?

 

Cu Zachino sau cu noaptea vorbesc ?

 

Treceam pe trotuarul celãlalt cât îl vedeam,

De ochii orbi ?i oasele mi se cutremurã.

Tu e?ti pricina cã am alergat ca orbul spre luminã

Îþi mul?umesc, Zachino.

 

Iernare

 

O perdea de ploaie

Mã desparte de lume.

Perdeaua dispare

Dar eu tot despãr?it de

Lume rãmân

 

Cãzu?i de la putere

 

Ce simpli,

Ce simpli sunt dupã ce cad de la putere,

Ca berbecii când le cad coarnele,

Sunt gata sã-i zãmbeascã ?i orbului.

Înduio?are a secolului.

 

Refugiatii

 

Eu am spus: a plecat durerea.

Ei au spus: a plecat drojdia, drojdia

din fundul ce?cu?ei

?i vestea lumea a strãbãtut-o.

Dar cafeaua, dar cafeaua cine a bãut-o?

 

Migratia pãsãrilor

 

Pom ciudat trupul meu.

 

În fiecare zi

Din cuiburile inimii

Migreazã pãsãri.

 

Fiul noptii

 

Din bezna mitrei

În bezna mormântului-

beznã

Lumina?

În cer.

 

Monotonie

 

Fermecate salciile pe câmpie, fermecate;

Bâzâie gâzele în vãratic, bâzâie.

Doamne,

Trimite-ne o bubuiturã.

 

Semn viu

 

În capãtul ogorului mãgarul

Împotriva mu?telor dã din coadã

din când din când

 

coada acestei statui

este singurul semn viu

 

Lumea

 

Lumea prive?te tot mai adânc în sufletul meu ?i vede

Ceva pe care eu însumi nu pot vedea.

O cunosc ?i nu o cunosc.

 

Pe paralela nr...

 

Pe arcul electric

Dintre rãsãrit ?i apus

Arde

Steaua

Omului.

 

(În române?te Luan Topciu)

 

 

BAKI YMERI (Romania)

 

Sãrutul

 

Spune-mi, Laura,

Maicã-ta cu ce te-a alãptat,

În ce odãi te-a încuiat

De miro?i atât de frumos

A trup legãnat

?i a pustii mângâieri?

 

De unde furi oare pofta

Pe care ?i-o simt

Pe sânul amar sãrutat

De norul descopciat

La cãmaºa lui de bumbac?

 

Buzele tale sunt fragi?

Vai, Laura,

La amiazã când a fulgerat,

De la fulger s-au înmiresmat.

 

Murmur

 

Cu sufletul pe buze

Trebuie sã fie fiin?a

Sau buzele sã caute

Sufletu-acela

Care fuge de ele

Ori sufletul sã afle

Buzele-acelea

Care sã spunã :

Stai lini?tit,

Noi murmurãm pentru tine !

 

Vecinii luminii

 

Vino iubito

Sã devenim vecinii luminii!

Tu nici nu ?tii

Cã în faþa ta

Existã biblioteci neguroase!

Vino, am ?optit.

Deschide aceste antice cãr?i

?i lasã-mã

Sã-?i mângâi trufia!

 

Sãgeatã

 

Dulce luminã de pãmânt,

Buzele tale mai sunt,

Zmeuri de munte

?i de câmpie?

Ochii tãi de copil

Mai sfredelesc un tril

Prin lucerne ?i trifoiuri de munte?

Mai e?ti înmiresmatã punte

Peste râul umil?

Ne vom duce tot mai departe,

Buni ca sarea-n bucate

Sau vom trage cu arcul de vânt

Pânã când se va-nfige-n pãmânt

Sãgeata ce-aleargã spre moarte?

 

Pastel

 

Scoica sânilor tãi

Era sfântã ca luna,

Culoarea lor albã

Era precum spuma

La marginea mãrii.

 

Dupã ploaie

 

Dupã ploaie,

Lumea cade pe gânduri

De singurãtate.

Chiar ?i tinerele fete ale ora?ului

Parcã sunt cuprinse de bãtrâne?e,

Chiar ºi cei ce nu au nici o idee

Despre trecerea cuvintelor în luminã,

Par sã-în?eleagã ce-i suferin?a.